Si altii gandesc la fel…(2)

Dezbaterea pe grupul colegilor de anul 4 continua…Cum am promis, revin cu noile discutii. Comentariile si parerile mele sunt in mailurile respective, asa ca nu mai fac alte comentarii.

Re: [socio_anul4] !?
Tuesday, March 10, 2009 8:01 PM
From:
„Stefan Guga”

Draga Laura (si restul),

Partea I:

(1) Mie imi suna a scuza chestia asta desi sunt convins ca nu e. Am impresia ca raspunsul tau se leaga mai mult de erorile mele de argumentare si mai putin de continutul comunicarii mele. Eu am intentionat sa deschid scena pentru o dezbatere critica – lucru care, in mod misterios, intampina un succes incipient.

Faptul ca acele competente nu sunt indeajuns de bine dezvoltate este o ipoteza extrem de plauzibila. Din orice punct de vedere ai trata capitolul competentelor, oamenii respectivi nu prea au ce cauta in pozitiile respective.

(2) Nu pricep ce vrei sa spui aici? Cum adica nu e un argument in sine? Cand ai 200 de doctoranzi in anul I ti se pare normal (lucru absolut inimaginabil, iarasi depaseste cu mult numarul doctoranzilor de la anumite universitati) ? Dar cand ai 600 de studenti la licenta? “Aspectul cantitativ” este crucial; invatamantul masificat nu poate fi de calitate (cel putin pana la proba contrarie; pana acum nu s-a intamplat minunea). Cum poti spune ca e scuzabil faptul ca nu s-a pus accentul pe calitate ci mai mult pe cantitate?

(3) Bine, recunosc, cu greu ma despart de sarcasm si ironie cand vine vorba de ceva care in mod normal nu ar trebui sa ajunga subiectul unei dezbateri critice pentru ca nu ar trebui sa existe in primul rand. Mea culpa.

Dar: incompatibilitatile sunt nenumarate (competente- pozitie; legalitatea [ramane de stabilit, poate ne ajuta cineva sa ne demonstreze ca nu exista asa ceva in regulament sau ca regulamentul e prost]; etica etc; iarasi am impresia ca iti face placere sa contraargumentezi facandu-te ca nu intelegi [ceea ce sunt convins ca nu e cazul])

Partea II:
(1) Ok, nu am ales nici o persoana anume. Faptul ca am nominalizat fara sa dau toate numele poate fi o problema (de fapt cred ca nici nu-i stiu pe toti). Din punctul meu de vedere puteti sa citit printre randuri cat vreti. Daca problema cea mai importanta este “De ce?” o problema la fel de interesanta este si “Cine?” Daca nu pui intrebarea asta s-ar putea sa nu poti sa raspunzi la prima.

Ma deranejaza un pic discursul moralizator dus pana la extrem, mai ales cand este distructiv (nu pot sa fiu critic pentru ca trebuie sa nu ranesc sentimentele cuiva; trebuie sa respect nesimtirea pentru ca si pe ea o doare) si scuza inscuzabilul, moralizand imoralul.

(2) Tin sa nu iti dau dreptate. Discutiile la bere sau pe blog (vezi blogul domnul Emil de mai sus; si vezi dealtfel si ce i s-a intamplat domnului Emil pentru micile lui rautati, lucru dealtfel extrem de interesant pentru problema de fata unde a-ti spune parerea public – chiar si intr-un mod nu foarte elegant cum a facut-o dl. Emil [si pentru asta numai el e vinovat] – devine riscant) sunt un pas inainte dar sunt nule atat timp cat nu se materializeaza in actiuni concrete. Daca studentii vor sa se schimbe ceva, pot sa se organizeze (in adevaratul sens al cuvantului – deci, sa se sindicalizeze) si sa faca ceva pentru ei insisi. Ceva ma face sa fiu foarte sceptic in legatura posibilitatea existentei vreunui potential critic (in sensul de mai sus al cuvantului)

Reformarea invatamantului? Glumesti cred. Nu ti-e putin sila de permanentele discutii despre reforma care se concretizeaza mereu in ceva mai rau? Nu inteleg de unde vine aceasta eterna pozitionare intr-o expectativa optimisto-critica (sic! la oximoron). Dovezile sunt nenumarate, apogeul constituindu- l problema de la care a pornit aceasta discutie.
(3) Cred ca stim amandoi ce inseamna critic. Prapastios in nici un caz nu sunt. Atitudinea prapastioasa se iveste la bere si pe blog iar posesorul continua sa accepte status quo-ul zi de zi pentru ca este ghidat de principiul coplesirii. Da, a fi prapastios inseamna a nu fi constructiv, dar critica nu poate fi prapastioasa decat daca ia forma din propozitia anterioara.

Prin critica inteleg aici ceva negativ din principiu; desigur, exista si critici pozitive dar nu cred ca este cazul.

De ce nu e bine sa fii critic? Pentru ca te-ai plicitisit de discursul asta? Interesanta perspectiva (cu care tin sa nu fiu de acord, bineinteles) .

Facultatea este si a fost “mereu surprinzatoare” pentru ca reprezinta o acumulare de paradoxuri. De fapt despre asta e si vorba: despre o acumulare de contradictii absolut inimaginabile (contradictiile) si inimaginabila (acumularea) ; „surprizele” sunt si au fost cat se poate de reale si cred ca le-am simtit si le simtim toti pe pielea noastra.

Numai bine,

S.

–––––––––––––––-

Re: [socio_anul4] !?
Wednesday, March 11, 2009 9:18 AM

„raluca gadiuta”
socio_anul4@yahoogroups.com

Buna dimineata,

Am citit cu un zambet in coltul gurii si mare amuzament toate aceste discutii si am stat mult sa ma gandesc daca sa raspund sau nu. Ei bine, se pare ca am hotarat sa ma bag singura in gura lupului.
Imi place sa cred ca, din cauza faptului ca atat in facultate, cat si acum, la master (pe care-l fac tot la sociologie) dau dovada de un je m’en fiche-ism nesimtit (adica nu prea ma intereseaza ce se intampla la facultate si nici cum e ea organizata) si nici nu cunosc personal persoanele in cauza (doar vreo 2 dupa nume) poate ca sunt 1% obiectiva.

Punctual, ce-am observat:

1. Am avut o reactie similara cu a lui Stefan cand m-am uitat pe orar. Ceva nu mi-a placut.
Pe de alta parte, cunosc fosti colegi carora li s-a propus sa devina asistenti imediat dupa terminarea facultatii, fara sa aiba nici un pic de experienta – nici didactica, nici in domeniul sociologiei.

2. Din cate imi amintesc eu, povestea e veche. Eu imi amintesc ca pe vremea noastra de studenti de anul I si alti profesori erau masteranzi anul I si predau la facultate (vezi engleza, statistica – altele nu mai stiu).
Atunci pe mine personal nu m-a deranjat. Poate nici pe voi sau nu intr-atat incat sa facem o dezbatere. Poate ca nu stiam prea multe, poate ca eram prea fascinati (aceasta expresie a se trata cu ironia de rigoare), poate pentru ca nu ne-a deranjat si nici n-am observat ca ceva nu e in regula.

3. Referitor la selectie… din informatiile pe care le am, pentru un post in institutiile publice se organizeaza concurs.
Referitor la o selectie bazata pe competente (vorbeam de competenta unui student de master de a preda la facultate, nu?), ei bine, asta presupune niste competente: atat referitoare la cunostinte, cat si la competente tehnice, cat si la nivel de personalitate – in teorie.
Am dubii daca exista un proces de selectie standardizat in facultate.
Oricum, in cazul in care exista un asa-zis proces de selectie, acesta cel mai probabil este subiectiv, in lipsa unei proceduri standard – adica: profesorul isi alege singur asistentul, in functie de preferinte; asistentul creste in facultate si va ajunge la randul lui profesor. In cazul in care exista o procedura clara si transparenta, candidatul va da concurs, va avea concurenta pe post, va participa la un interviu, va fi selectat pe baza unei grile de selectie (care are la baza existenta anumitor competente necesare pentru post) – e un exemplu de procedura doar, pot fi si altele. (care dintre cele 2 variante pare mai plauzibila?)
Practic, ar trebui aflat care este procedura de selectie de personal in facultate.

Concluzii:

Cred ca ar trebui oferite niste informatii verificate inainte de a ne lansa in acuze si polemici: – care este regulamentul facultatii cu privire la selectia cadrelor didactice care predau la seminarii? (preda, deci e cadru didactic, nu?) – ca sa nu mai avem raspunsuri de tip: mi se pare ca masteranzilor le e permis sa predea la master sau mi se pare ca nu.
– daca nu ne convine ceva, ce se poate face in acest sens? avem, noi, studentii, din perspectiva regulamentului facultatii puterea de schimba ceva si de a interveni? (pentru ca, asta e, trebuie sa ne raportam la legislatia existenta pana se schimba ceva)

Multumesc si spor la dezbatere,

Raluca

p.s. sincer, atunci cand am citit „dezbaterea” de mai jos, m-a umflat rasul. singurul motiv pentru care m-am bagat in discutie a fost ca si eu am avut o reactie ciudata cand mi-am vazut fostii colegi la capitolul „orar profesori”.
parerea mea e ca pana acum nu s-a oferit nici un fel de informatie concreta si eu sunt inca in dubiu: vreti sa vedeti daca e ceva ilegal la mijloc si sa faceti ceva sau doar sa „va dezbateti” pe grup, ca va plictisiti?

––––––––––––-

Re: [socio_anul4] !?
Wednesday, March 11, 2009 1:30 PM
From:
„Vlad Achimescu”

socio_anul4@yahoogroups.com

Intervin si eu.

Pe mine ma intereseaza mai putin legile si regulamentele, pentru ca acestea nu reflecta intotdeauna constiinta colectiva, cum considera Durkheim. Pornesc totusi de la premisa ca nu este vorba de un act ilegal si de la ideea ca universitatile se bucura de o oarecare autonomie in administrarea fondurilor (si probabil si a personalului) fata de celelalte institutii publice. In spatele acestui lucru sta probabil caracterul distinct al universitatilor ca producatoare de cunostinte (e adevarat, si centrele private de cercetare au acelasi scop, voi reveni asupra acestui aspect). Aceasta autonomie genereaza si aparenta „lipsa de transparenta” de care ne plangem noi aici.

E bine sau e rau ca universitatile isi aleg cadrele dupa cum doresc (aici iar nu vorbesc de regulament, ci de starea de facto)? Voi incerca sa fac o analogie cu fotbalul (desi puteam folosi orice alt sport) pentru a incerca sa clarific acest aspect. Sper sa nu va deranjeze analogia; nu compar academia cu fotbalul, ci modalitatile de promovare din cadrul acestor doua sisteme. Sa ne imaginam masa studentilor si a masteranzilor ca suma membrilor echipelor de juniori a unui club de fotbal. Ca si profesorii, antrenorii remarca anumiti jucatori (aka studenti/masteranzi ) ochiometric, fara a utiliza o grila stricta de selectie. Acesti jucatori vor fi promovati de catre antrenor la echipa de tineret, care am putea sa o asimilam grupului de tineri asistenti si preparatori. Acest mod de promovare pare a fi atacat in cele de mai jos, insa se pierde din vedere faptul ca din acest moment incepe greul pentru tinerii jucatori/masteranzi . Pe de o parte ei trebuie sa demonstreze ca isi merita locul in echipa de tineret, avand in vedere ca jucatorii/masteranz ii neselectionati le sufla in ceafa, iar pe de alta parte ei au tot interesul sa promoveze in echipa de seniori, caci doar pana la o anumita varsta mai este rentabil sa joci la tineret (adica sa fii asistent doctorand). Aceasta dubla presiune ii va elimina (teoretic) pe cei slabi, creându-se noi posturi libere si ii va face pe cei puternici (iar teoretic) sa incerce sa se autodepaseasca si sa isi mareasca abilitatile in vederea noii promovari. Daca masterandul/ jucatorul este slab, profesorul/antrenor ul care l-a promovat este tinut responsabil, iar cu timpul, daca acesta produce doar doctoranzi/asistent i de o calitate indoielnica, el va fi marginalizat (cazul profesorilor) , respectiv demis (cazul antrenorului) din cauza rezultatelor slabe. Deci la presiunea simtita de masterand se adauga presiunea simtita de profesor. Daca jucatorul/masterand /doctorand exceleaza (si aici exista niste criterii dupa care ne putem orienta, cum ar fi calitatea publicatiilor, gradul de inovatie manifestat, etc.), atunci alte „echipe” vor dori sa il transfere. Prin analogie, institutele private de cercetare, avand ca scop productia rapida si eficienta de patente si tehnologii, ii va selectiona doar pe cei mai apti dintre cei apti, pentru ca firma mama sa-si realizeze profitul. Dar pentru aceasta este nevoie de acea selectie „ochiometrica” din cadrul echipei de tineret. Sau nu este nevoie? Asta ar putea fi un subiect al dezbaterii.

Acum, sa spunem cateva lucruri despre relatia profesor-masterand/ doctorand. Aceasta nu poate fi asimilata relatiei sef-subaltern, ci mai curand relatiei tata-fiu, si poate fi analizata eficient (cred eu) din pespectiva psihanalitica. Nu ma pricep foarte bine aici, dar cred ca anumite elemente de complex Oedipian se gasesc si in cazul nostru, in special in ceea ce priveste relatia ambivalenta pe care discipolul (doctorandul) o simte fata de mentor (profesorul coordonator) . Gasim aici atat iubire cat si animozitate, prima manifestata prin admiratia uneori patologica fata de un anumit profesor, aducandu-l pe acesta din urma la statutul de semizeu, dar nu putem sa nu luam in considerare sentimentele negative reprimate si sublimate prin dorinta de a-ti depasi maestrul (care in realitate e o dorinta de a-l detrona, de a-l „ucide”). Oare merita sa blocam aceasta relatie stabilita inca din antichitate (Pitagora, spre exemplu) prin impunerea unor criterii stricte, sau ar trebui sa le acordam credit in continuare profesorilor, care ar avea competenta in a-si alege singuri discipolii (urmasii, cum ar veni)? Nu e clar. Continuand in ideea relatiei ambivalente, si noi, ca masteranzi sau fosti studenti la sociologie simtim o atractie/respingere fata de colegii nostri care au reusit sa se infiltreze in randul profesorilor. Ne atrag pentru ca ne punem in locul lor si ne gandim ca putem si noi daca ei au putut si ne repugna pentru ca puteam fi noi in locul lor. Mecanismul de identificare este la el acasa. Nu pot sa neg ca am avut un sentiment foarte neplacut cand am aflat ca o fosta colega de la Bologna a tinut un curs de master la care erau prezenti si fosti studenti Pre-Bologna (care au facut deci cu un an mai mult de sociologie decat profesoara). Dar e justificata aceasta animozitate?

Sa recapitulam. Universitatea este o entitate diferita fata de alte institutii publice sau private, bucurandu-se de o oarecare autonomie in raport cu statul. Aceasta a permis ca, acordand credit profesorilor, procesul de selectie sa nu fie unul transparent, perpetuandu- se relatia maestru/discipol, care ar putea cu greu supravietui intr-un sistem pur meritocratic (deci birocratic). In prezent, discipolii trebuie sa isi dovedeasca in permanenta „valoarea”, participand la cercetari si publicand articole, pentru a avea o sansa de promovare. Tinand cont de globalizarea academiei (revistele cotate ISI, conferintele internationale) , o universitate nu isi mai permite sa joace cartea izolationismului, deci acei doctoranzi trebuie sa se raporteze si la evaluatorii straini. Daca universitatile noastre vor reusi sa se integreze in mediile universitare internationale, reforma nu va mai fi doar un cuvant gol.

In ceea ce priveste corectitudinea sistemului de promovare, am putea sa ii dam credit lui Pareto, care considera ca atunci cand se strang prea multe elemente inferioare in randul elitelor si prea multe elemente superioare raman pe dinafara, deci circulatia naturala a elitelor este blocata, va avea loc o „revolutie” care va restabili ordinea valorica. Nu cred ca se intrunesc conditiile in cazul nostru, cel putin nu inca. Nu cred ca putem momentan sa evaluam calitatile colegilor nostri ajunsi profesori (si nici nu stiu daca e de competenta noastra), si nu cred ca in facultate se practica o politica de excluziune. Este cineva care si-a manifestat dorinta de a tine seminarii care a fost respins? E posibil ca in viitor lucrurile sa se schimbe, dar cred ca facultatea a actionat conform legii cererii si a ofertei. Era nevoie de un numar de seminaristi in anumite domenii, iar acestia au fost recrutati din randul masteranzilor. Nu au fost primii si nici nu vor fi ultimii. Tine doar de ei sa arate ca pot rezista in acest mediu.

Sper sa avem in continuare dezbateri constructive (ori asa, ori deloc).

Vlad

–––––––––––––––

Si acesta e mailul dat de mine in aceasta problema:

Imi permit iarasi sa intervin.

Asadar:

1. Absolventi bologna nu predau la master, sau asa stiu eu…fostii mei colegi, pe care-i cunosc mai mult sau mai putin, predau la anii 1, 2 sau 3… chiar as dori sa stiu si eu masterandul care preda la master!! Sincer, chiar vreau sa-l vad!! Asta e chiar incredibil, si am mentalitatea lu Moromete inca… ASA CEVA NU EXISTA!

2. Ceea ce zici tu e partial adevarat. Stii cumva care-s criteriile de promovare de la un grad didactic la altul?Daca nu stii, te anunt eu ca nu conteaza absolut deloc calitatile tale didactice. Iti sunt evaluate doar anumite cunostiinte, sunt evaluate (CANTITATIV) lucrarile si articolele publicate etc…Deci chestia asta pica…chestia cu auto-eliminarea. ..

3. Continuand rationamentul de la punctul 2, la institutele de cercetare sunt in general tot oamenii care te-au promovat in facultate. Daca nu ei, atunci sunt „colegi de breasla”. Si atunci … unde e auto-reglajul de care vorbeai?

4. Comparatia cu cluburile de fotbal nu este 100% adecvata. Clubul de fotbal este PRIVAT, Universitatea Bucuresti si in speta SAS-ul este DE STAT! Daca se merge pana la capat cu aceasta autonomie, de ce nu se merge si cu autonomia financiara?Daca Spiru Haret, Dimitrie Cantemir Sau Nicolae Titulescu(am dat ex doar 3 universitati particulare) pot sa-si plateasca profesorii si sa aiba si profit fara bani de la stat, Universitatea Bucuresti de ce nu poate? De ce profesorii sunt platiti din BANI PUBLICI? Daca statul ar plati doar cele 135 de locuri la buget(pe fiecare an)+cele de la master+cele de la doctorat(1000 sa zicem, inmultit cu 2.500 lei ar insemna 2.500.000 lei noi), credeti ca Universitatea Bucuresti ar rezista? Daca nu, intrebati-va de ce? SI de ce taxa e mai mare ca la particular?Sunt oare cheltuieli mai mari la fac de drept de stat decat la fac de drept de la particular?Sau ca sa ramanem in domeniul sociologiei, sunt cheltuieli mai mari la fac de sociologie din Spiru sau Hyperion decat la Univ Bucuresti?

Concluzionand punctul acesta, daca statul plateste, ar trebui sa aiba un oarecare control. Daca profesorul X doreste sa-si aleaga oamenii, sa-si faca un institut de cercetare pe banii dansului si n-are nimeni nimic impotriva acestui lucru!.

5. Care „antrenor-sociolog” ai vazut tu „demis” pentru acest criteriu? Eu unul as vrea sa-l vad pe ala ce e dat afara pt ca are sa zicem DOCTORANZI INCOMPETENTI. .. Singurii afectati, din toate domeniile, sunt cei prinsi cu spaga sau cu plagiat…Asa ca daca un profesor nu primeste spaga(sau nu e prins) si nu a plagiat (sau nu a fost prins), el va iesi la pensie din functia de profesor!

6. Relatia profesor-doctorand poate fi cum zici tu…dar nu inseamna ca e si normala! Noi nu discutam CUM ESTE, ci CUM AR TREBUI SA FIE! Si nu neg faptul ca acel „jucator de sociologie”( termen generic) se descurca…Ideea e daca el e cel mai bun posibil pe postul lui… La fotbal poti vedea, la sociologie sincer nu! Tu ca profesor esti multumit de asistentul tau, da niciodata nu vei fi sigur ca e cea mai buna alegere(didactic vorbind). Comparatia cu fotbalul e ne-avenita.. .Acolo stii ca trebuie sa iei campionatul. ..ai un obiectiv. Aici, la o facultate de stat, stii ca oricand vei avea studenti, indiferent de ceea ce faci, stii ca statul te plateste oricum…asa ca nu prea poti da rateuri!

In concluzie, e vorba de unghiul de vedere al fiecaruia. Fiecare are punctul lui de vedere, dar sincer e ciudat… tu nu negi realitatile, tu doar spui ca e normal sa se intample asa…ceea ce e absolut ciudat!

Cu bine,

Emil Calinescu

Posted on 11 Martie 2009, in Facultatea de Sociologie, Facultatile mele and tagged , , , . Bookmark the permalink. 11 comentarii.

  1. Draga Emil,
    imi place atitudinea ta de revolutionar al sistemului de educatie. Si eu am nemultumirile mele, dar la alt nivel. Sunt doctorand al facultatii, dar tin seminarii in alte parti. Am de asemenea oarece contacte cu ministerul educatiei, deci poti fi sigur ca stiu niste lucruri de care, din pacate, vasta majoritate a comentatorilor tai este foarte departe. Dar asta nu opreste pe nimeni sa calomnieze, nu?
    Unele lucruri pe care le spuneti voi sunt adevarate – dar sunt adevarate pe o formula aproape magica – le mai nimeriti, dar le argumentati prost.

    Pe scurt:
    1. masteranzii pot sa predea la nivel undergraduate. Sunt masterate in occident in care sustinerea unor seminarii vin ca parte aprogramului. La doctorat nu mai vorbesc. Exista inca gradul de preparator, pentru care ti se cere sa ai licenta, nu sa fii doctorand. Inainte sa va dati cu parerea, consultati legea invatamantului. Intentia voastra e laudabila, dar modul in care o aplicati e… jenant de neprofesionist.
    2. facultatea, din cate stiu – si stiu pentru ca vorbesc cu oameni care se ocupa cu administratia facultatii – nu are angajati preparatori-masteranzi. Deci cazurile despre care vorbiti trebuie incadrate la alta categorie legala – suplinitori. Exista un numar de ore pentru care se solicita cadre din afara, fie personalitati cunoscute, pentru cursuri, fie tineri masteranzi (mai rar, e drept) sau doctoranzi cu frecventa (de obicei), pentru seminarii. Acestia nu ocupa posturi didactice ci tin ore aflate in posturi vacante, peste normele profesorilor angajati. Deci in nici un caz nu e ilegal. Tinerii masteranzi si doctoranzi care sustin ore sau sunt implicati in proiecte de cercetare nu prea iau bani pe cele cateva ore pe care le tin – sau iau sume ridicol de mici, dar ridicol de mici… Cei mai multi fac chestia asta fie ca realmente e nevoie sa tina cineva niste ore, fie ca sa isi faca un capital de imagine, cv, etc., in speranta ca dupa doctorat vor fi angajati macar pe post de asistent (care nici ala nu e culmea afacerii).
    3. A propos. Sunt profesori in universitatile bucurestene (si nu printre astia mici si tineri, ci printre oamenii seriosi), care tin seminarii de cand erau studenti in anul 4!!! De asta ce ziceti. Dar e comod sa te iei de aia care sunt cei mai vizibili („tiitorii” de seminarii), nu de seniori, nu? Doar vreti si voi sa faceti un master, un doctorat etc. Sa fie ipocrizie, gelozie?
    4. Cat despre selectie, nu va imaginati ca facultatea e un monolit. Anul asta e nevoie de cineva pentru o grupa de seminar de, sa zicem, istorie veche. Evident, ii va fi data sansa asta unuia care sta pe langa catedra, sectia, grupul care administreaza respectiva materie. Majoritatea masteranzilor se grupeaza pe programele de studiu cele mai populare si pe langa profesorii de la „putere”. Poate nu ar strica sa mai dati buna ziua si altora, ceea ce nu e echivalent cu o relatie oedipiana, cum zicea cineva pe aici, care evident e la ani-lumina de intelegerea sistemului.
    5. Treaba cu bugetarea sistemului si cu taxele e puerila. Orice student se afla in fata unei piete. Sistemul de credite iti permite sa iti iei taxa si sa mergi in alta parte. Nu ar strica sa incercati un semestru pe la o particulara (ma refer la cei care chiar au chef sa invete) ca sa vedeti cum incepeti sa va iubiti facultatea de sociologie.
    6. Libera exprimare nu trebuie ingradita. Dar cand produci daune de imagine fara sa te documentezi ar trebui sa fii gata sa iti asumi consecintele. Deci inainte sa postati o prostie ar trebui sa va ganditi. O spun cu simpatie. Am lucrat in presa o perioada si m-au stresat tot felul de nebuni cu chestii mult mai stupide decat cele ce s-au discutat aici. Antropologic vorbind, am fost multumit sa aflu ca romanii nu au cultura proceselor de calomnie.

    PS Ii stau la dispozitie lui Emil, via e-mail, pentru lamuriri, cand mai aveti teme incendiare pe sistem. Poate vom reusi sa construim o argumentatie serioasa cand avem o problema, nu sa ne dam cu parerea despre o lege care exista, fara sa ne sinchisim a o citi.

  2. Ala de pe care ai trimis comentariul e adresa ta de mail?Ca la cum suna pare a fi pusa „la misto”.
    Argumentatia ta e oki, nu am nimic impotriva contra-argumentelor. Eu am insa alte probleme. Astept sa ma contactezi pe mail, adresa emil_calinescu@yahoo.com de pe un mail d-al tau, pt ca sunt lucruri care nu le spui:)
    Si daca esti cuminte si nu zici lucruri interzise, de ce nu-ti dai numele?Am si eu o nebunie: urasc „imvizibilii”, „anonimii” sau cum vrei sa le zici…! Pur si simplu, de ce ti-e rusine sa spui cine esti?
    Mie unul nu mi-e si zic ce gandesc:)E simplu:)
    Seara buna tuturor!

  3. Amice, consulta legea inainte sa te dai destept in ale legii. Masteranzii au intr-adevar dreptul sa predea dar in strainatate nu este deloc asa. Concursul este totusi obligatoriu si la noi chiar si pentru iubitii tai preparatori (in mediul universitar nu exista suplinitori amice, daca nu stiai asta deja).
    In sistemul american spre exemplu, atunci cand esti la Phd poti fi Teaching Assistant, ceea ce nu implica nimic altceva decat sa il ajuti pe profesor sa isi tina orele (cu bibliografia, corectura lucrarilor etc. si eventual sa mai tii si un seminar sau doua pe semestru) si de cele mai multe ori asistentii nu apuca sa tina nicio ora de seminar.
    Iarasi, daca e mai rau la particulara asta nu inseamna ca e bine la stat si trebuie sa fi super-multumit cu asta.
    Invoci legea in prima parte ca apoi sa dai exemple de incalcarea ei. Un lucru sa fie clar aici, regula precedentului nu poate functiona – daca legea a mai fost incalcata inainte asta nu inseamna ca putem sa mergem asa la nesfarsit.
    Descrierea „procesului de selectie” facuta de tine („…Evident, ii va fi data sansa asta unuia care sta pe langa catedra, sectia, grupul care administreaza respectiva materie…”) este mai jenanta decat oedipianul penibil de mai sus. Iata de ce:

    1. Curriculum-ul nu ar trebui sa se schimbe de la an la an dupa cum se scarpina profesorii. In mod normal schimbarea unui curriculum dureaza foarte mult (e vorba de acreditare si de lucruri mult mai complexe decat dorintele profesorilor) si aceasta nevoie de profesori „temps” nu poate fi decat patologica.

    2. Sistemul legal de selectie este conceput special ca sa evite selectia preferentiala pe baza de clica si pupat stii tu unde.

    Cat despre „subtila” ta amenintare in loc de la revedere nu pot decat sa mentionez: 1) sper ca Emil Calinescu isi asuma raspunderea publicarii acestor discutii care nu au loc intr-un mediu deschis publicului larg ci dar unui grup relativ restrans si direct interesat de problema, 2) dupa cum ai putut observa se doreste desfasurarea unei „dezbateri” si nu se merge pe principiul papparazzi-CanCan, scopul final fiind lamurirea acestei situatii.

  4. Mentinue, fara sa vreau sa iau apararea nimanui: in preuniversitar se cheama suplinitori, in universitar se cheama colaboratori. Si stiu ca e voie sa aduci oameni din afara sa tina anumite cursuri (acest statut il au profesorii care tin cursuri la mai multe facultati, Sas, SNSPA, particulare).Din pacate, nu cunosc daca colaborator poate ajunge oricine cu licenta sau trebuie sa indeplineasca si el niste standarde.
    Si apropo, intrebare pt domnul din minister, un absolvent BOLOGNA fara MODUL PSIHO-PEDAGOGIC are voie sa predea? Lasand la o parte modul in care este incadrat, preparator, asistent sau academician, e vorba de principiu: in teorie, la acel modul inveti pe student SA PREDEA! Daca X nu a facut acel modul, cum poate el sa dea mai departe informatii(care informatii se presupune ca le detine)?
    Iar daca toate astea-s legale, ceea ce nu exclud, noi ca sociologi(sau ma rog, licentiati in sociologi) nu avem DREPTUL sa discutam despre OPORTUNITATEA, NORMALITATEA, ETICA si alte aspecte?Pana la urma, o lege proasta poate fi schimbata daca se dovedeste ca genereaza situatii absurde! Asa stiam io…
    Seara buna tuturor:)
    Emil Calinescu
    ps: Pt ambii „colegi de dezbatere”: de ce va e rusine sa va semnati?Chiar nu va inteleg…

  5. Draga anonimule, mi-e teama ca nici tu nu stii ce vorbesti. Nu contest ce spui despre america – dar nu ma intereseaza pentru cazul de fata. Ca rectificare, da, emil are dreptate. Dupa legea romaneasca, suplinitorii sunt colaboratori. Tin ore, in cumul sau plata cu ora, din norme vacante. Simplu.
    De ce nu se da concurs pentru colaboratorii care tin seminarii – doctoranzi, evetual masteranzi? Iar simplu, pentru ca nici o facultate serioasa nu mai organizeaza astfel de concursuri si prefera colaboratorii.
    Motivatia e la mintea cocosului – daca x a dat concurs si s-a titularizat pe un post… nu il mai dai afara toata viata…
    Asa ca preferi sa tina un nr. mai mic de ore o perioada, pana te lamuresti daca e in stare.
    Altfel, concursurile sunt o aiureala. Voi chiar credeti ca poti sa angajezi un om pe care nu il cunosti pe baza faptului ca a dat o lucrare de o ora si a tinut o ora de seminar in fata comisiei? Evident ca preferi sa folosesti studiile postuniversitare ale respectivului ca perioada de proba.
    Emil, fa diferenta intre anonimi, chiar daca nu iti plac. Unii chiar nu cunosc sistemul.

  6. Si ramane o intrebare:)Vad ca tu esti mai informat: ai voie, fie ca si colaborator, sa predai fara a avea modulul pedagogic? Pe romaneste, CUM poate transmite X informatiile si cunostiintele pe care le are (asa se presupune) daca nu l-a invatat nimeni asa ceva??E firesc asa ceva (asta presupunand ca ar fi legal, ceea ce, repet, nu exclud)?

  7. Draga oracolule, in lege scrie cat se poate de clar ca si pentru cadrele asociate este necesar concursul. Sincer, vorbesti prostii.

  8. Si ca raspuns la intrebarea ta Emil: NU, nicio persoana care nu a absolvit modului psihopedagogic sau ceva echivalent nu poate activa in invatamant (indiferent daca este vorba de invatamantul preuniversitar sau universitar).

  9. Nu stiu ce lege citesti, anonimule. Dar spune-ne articolul (mai bine citeaza-l) unde scrie ca asociatii dau concurs.
    Asociatii semneaza contracte anuale, cu acordul catedrei in statul careia sunt orele sau cu cel al consiliului. Intrebati la biroul de resurse umane al rectoratului – cei care fac aceste angajari – care e procedura.
    Cat despre chestia cu modulul psihopedagogic, exista o smecherie in reglementarile legale. V-o spun daca anonimul isi reanalizeaza spre un mai mare bun simt pozitia fata de comentariile mele. Pe mine nu ma intereseaza sa ma mir pe langa mailurile astuia. Daca vreti sa stiti cum sta treaba, faceti o minima disciplina pe forumul asta. Daca nu, sa fiti sanatosi.

  10. Cateva precizari:
    1. Asta nu e forum, e blog! Iar blogul intamplator e al meu!
    2. Pt ca e blogul meu, eu fac regulile. Regula de baza: daca limbajul nu e indecent, se accepta comentariile! JOS CENZURA! Ceea ce vrei tu e sa cenzurez mesaje, ceea ce n-o sa fac.
    3. E bine ca ne spui care-s legile. Chestia pe care o cred eu este ca legile, asa cum sunt ele, sunt proaste. Situatia e asa: un absolvent bologna preda la colegi cu 1 an mai mici decat respectivul. Eu doar vroiam sa stiu 2 chestii: daca e legal si daca da, de ce?EU ca sociolog am dreptul sa spun ca o lege e buna sau proasta!
    4. Chiar as fi curios care e „smekeria” cu modulul pedagogic. Stii de ce? Ca sunt unii fraieri, printre care si eu, care fac(em) modulul pedagogic, inclusiv partea a 2a. Si partea a 2a la modul costa, la Univ Bucuresti, 750 ron (7milioane jumate lei vechi). Ce-mi spui tu acu e ca eu arunc (inca) 750 ron pe geam, ceea ce, oricum ai lua-o, ma priveste in mod direct! Indiferent ce se intampla pe acest blog si in general, chiar as dori sa stiu acea „chichita”. Si ca sa continui, nu crezi ca ar fi cazul sa nu mai existe asemenea „exceptii”, „portite” sau alte astea?? Adica sa trecem de la discutia pe legi la discutia pe … etica.
    Seara buna tuturor si multimiri pt (partialele) lamuriri. Dar orice ai zice si orice ai face, nu ma poti obliga sa fac ceva ce e impotriva propriile principii: CENZURA!

  11. Legea 128 (Statutul Personalului Didactic)
    Art. 65. (1) Posturile didactice vacante pot fi ocupate temporar, cu reconfirmare anuala, de personal didactic titular din
    institutia de învatamânt superior respectiva sau de personal didactic asociat, prin cumul sau prin plata cu ora.
    (2) Ocuparea posturilor didactice vacante cu personal didactic asociat, din afara institutiei de învatamânt superior, se
    face prin concurs, organizat la nivelul catedrei sau al departamentului, constând cel putin în curriculum vitae si interviu.
    (3) Metodologia de concurs pentru ocuparea posturilor didactice vacante cu personal didactic asociat se aproba de
    senatul universitar.
    (4) Angajarea temporara a personalului didactic asociat se face prin decizie a rectorului.
    Art. 66. Angajarea specialistilor cu valoare recunoscuta în domeniu, din tara sau din strainatate, în calitate de profesori asociati invitati, se avizeaza de consiliul departamentului sau al facultatii si se aproba de senatul universitar.

    Formularile sunt oarecum ambigue dar cred ca puteti descurca un pic textul.
    Se intelege ca la resurse umane nici macar nu ti-au spus bine cine aproba. Am incheiat discutia prietene.

    Si eu ma mir ca un doctorand in sociologie (daca erai doctorand in fizica spre exemplu, poate mai aveai o oarecare scuza) gandeste intr-un mod limitat si dubios (cu „smecherii”, „salutarea profesorilor pe strada” si „sistemul” drept explicatii finale si intru totul legitime). Daca ma uit bine la sistemul educational de la noi din tara incep sa nu ma mai mir.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: