Si altii gandesc la fel…(3)

Continui cu reactiile de pe grupul colegilor de anul 4:) Intr-un post viitor voi populariza comentariile primite pana acum pe acest blog, pt ca si acelea par interesante.
Asadar, momentan doar mesajele de pe grupul respectiv:

Re: [socio_anul4] !?
Wednesday, March 11, 2009 6:26 PM
From:
„Stefan Guga”

Vlad,
In universitatile din strainatate problema „opacitatii” nu exista.
Profesorii sunt alesi pe baza de concurs si concursul este foarte dur;
mai mult, concursul este PUBLIC, i.e. pot si chiar sunt INCURAJATI sa
participe (in sensul sa asculte sau sa aiba acces la documente)
studentii si toate partile interesate (de „job-talk” ati auzit
vreodata?). Cvasi-autonomia universitara (definita in raport cu
statul/economia sau ce vrei tu) n-are nimic de-a face cu lipsa
transparentei in procesul de selectie; asta numai daca definesti
„autonomia” ca „autonomia profesorilor/ conducerii fata de studenti si
alte parti interesate” – ceea ce cred ca suntem de acord ca ar fi o
aberatie.

Pornesti ca si Laura de la premisa ciudata ca totusi selectia initiala
nu conteaza atat timp cat indivizii respectivi isi dovedesc pe parcurs
(in 10 ani e ok? sau poate 15 ca sa nu fim rautaciosi?) competentele.
Astfel, eviti problema. Analogia cu fotbalul este cel putin dubioasa din
acest punct de vedere. Competenta academica este mult mai usor de
masurat decat talentul fotbalistic; „ochiometrul” n-are ce cauta intr-un
asemenea context.

Nimeni nu sufla in ceafa nimanui pentru ca cele doua parti sunt
protejate de un zid cat se poate de opac. Perspectiva competitiei/ pietei
este cel putin bizara mai ales avand in vedere ca regulile nu se aplica
la fel tuturor. Demiterea/marginali zarea celor neperformanti este dovada
de „wishful thinking”; in practica (si mai ales la noi in facultate) nu
se intampla deloc asa (ba mai degraba invers). Bineinteles, in cazul
stiintelor sociale nu prea merge treaba cu „tehnologiile” , „inovatiile”
si alte lucruri despre care vorbesti tu. Ma amuza un pic aducerea in
discutie a unor criterii (e.g. publicare articole ISI) pe care nici
persoane foarte sus puse nu le-ar putea indeplini si nici nu le-au
indeplinit vreodata. O alta ipoteza extrem de plauzibila ar fi ca
probabilitatea publicarii unui articol cotat ISI scade de la generatie
la generatie (desi as fi curios sa vad cate cazuri ar avea cineva care
vrea sa testeze ipoteza asta); „integrare internationala” ? Iarasi,
glumesti cred.

Fotbal, Freud, Pitagora (discursul plin de emfaza nu prea prinde bine
aici; asta e o parere personala bineinteles) . Nu pricep rostul
psihanalizei in cazul de fata; esti cam idealist Vlad si vorbesti despre
o lume care nu exista in realitate. Competitia, relatia maestru/discipol
(o mistificare grosolana de altfel si o idealizare a unui [presupus]
trecut de mult apus si care nu a fost nici pe departe atat de glorios pe
cat cred unii), circulatia elitelor (asta in nici un caz nu e o lege ci
o speculatie ridicata la rang de lege acum peste 100 de ani; a mai
evoluat teoria de atunci); de dragul conversatiei atunci, cam cum ar
functiona aceasta Revolutie? Ar trebui sa o asteptam ca pe ploaie
pozitionandu- ne intr-o dubla expectativa optimisto-critica? (o data
pentru ca in 10-15 ani misterioasele competenete vor iesi la iveala; a
doua oara, pentru ca vine Revolutia; in orice caz va iesi bine, nu?)

In Grecia antica talentul oratoric facea totusi diferenta (idealizezi
nepermis si acest mediu dintr-un trecut cvasi-legendar ca fiind ceva
absolut pozitiv, de netrecut si valoros in sine si, mai mult, il
transpui fara nici o problema in prezent). Aici se pare ca este vorba de
un alt talent in legatura cu care nu putem avea decat unele banuieli.
Animozitatea este perfect justificata atat timp cat iti pasa de mediul
in care activezi si de viitorul tau.

Nu e vorba de o politica de excluziune; e vorba de o politica de
incluziune – ii incluzi la „ochiometru” (chiar crede cineva ca „e dupa
ochi”? hai sa fim seriosi) pe unii (excluziunea e definita, deci,
negativ). N-a spus nimeni „dar de ce nu eu?”; problema vine de la
mizeria cu care pana la urma toti (sau ma rog, aproape toti) ne
confruntam si ne vom confrunta in continuare. Nu are rost sa accentuez
ca in orice domeniu, cu atat mai mult in domeniul stiintelor sociale,
calitatea mediului academic este cruciala pentru toti cei care practica
meseria respectiva (deci si in afara mediului academic).

Si tu incerci cumva sa scuzi inscuzabilul sau sa arati ca problemele POT
fi numai in imaginatia unora. Desi nu imi place sa fac astfel de
trimiteri, ar trebui sa vedeti cum se fac lucrurile in universitatile
care chiar publica articole ISI (si unde, printre altele, examenele si
notele chiar sunt „pe bune”) – spun asta ca sa nu se mai iveasca
pseudo-argumente de genul „lipsa de transparenta e legitima”, „selectie
ochiometrica” , „competente latente” etc, care, fara nici o suparare
Vlad, sunt cel putin suspecte.

Numai bine,
S.

––––––––––

Re: [socio_anul4] !?

„raluca gadiuta”

Ce-ar fi sa pornim de la „premisa ciudata ca totusi selectia initiala nu conteaza atat timp cat indivizii respectivi isi dovedesc pe parcurs competentele” ? Hai sa ne jucam putin.

Profesorul alege un student, folosind „metoda ochiometrica” .
Studentul ajunge in mediul academic, profeseaza, in timp incearca sa isi arate competenta de a ocupa postul respectiv.
Trece timpul „(in 10 ani e ok? sau poate 15 ca sa nu fim rautaciosi?) „, si studentul se dovedeste a nu fi competent.
Pai in cazul asta, ca profesor, ca universitate, ca mediu academic, am ratat. Am pierdut toata investitia pe care am facut-o in persoana respectiva.

Ca tot va place teoria, legat de asta era un concept cu costul de oportunitate. Care creste muuult daca facem o selectie ochiometrica. Adica pur subiectiva.

Cum mie nu imi place teoria, care e problema de fapt? (asa cum o inteleg eu)
Faptul ca eu, in calitate de student, nu consider competenta sa imi transmita informatii, sa ma invete, o persoana care nu are prea multe cunostinte in plus fata de mine.
Imaginea pe care mi-o fac despre o persoana care are cu 1-2 ani mai mult de experienta in scoala decat mine este a unui un mic teoretician, care a invatat 2-3 teorii la scoala si pe care nu stie sa le aplice decat in teorie – si a aplica in teorie inseamna a nu aplica deloc. Deci respect ioc fata de „profesoras” si automat si fata de universitate.
Imi cer scuze daca ofensez pe cineva cu expresiile de mai sus, insa asta mi-e opinia, copii.

O seara faina!
Raluca

p.s. ideea cum ca cei carora nu ne convine situatia asta porneste de la faptul ca am fost respinsi pe un post de asistent universitar ma face sa rad cu lacrimi. cel putin in cazul meu mi se pare de-a dreptul hilar!!!

––––––––––––––

Wednesday, March 11, 2009 10:35 PM

„Stefan Guga”

Dupa consultarea legii (Statutul personalului didactic:
http://www.didactic .ro/files/ secretariat/ legea_128_ statutul_ personalului_ didactic. pdf)
am aflat urmatoarele: absolventii cu diploma de licenta (cei cu 3 ani nu
stiu daca sunt inclusi aici) pot activa ca preparatori (vezi Art.55:
pg.15); dar, observati sectiunea 3 pe aceeasi pagina (continuati pana la
Art.59). Interesant.

Comentariile de pe blog sunt insa mai interesante. Pt o vizibilitate mai buna, le voi posta intr-un post viitor!
Pana atunci, la (buna) revedere!

Posted on 12 Martie 2009, in Facultatea de Sociologie, Facultatile mele and tagged , , , . Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: