Umanitate, inumanitate, dezumanitate … UN ARTICOL UMAN!

 UPDATE: Articole participante: 1 2 3 4 5 6 7 . Pam-pam.

Acest articol participa la concursul BLOG POWER 15 . Tema este: “Umanitatea, intre libertate si limite! Ce este umanitatea? Ce te face uman? Este ingradita de ceva/cineva umanitatea?” si a fost propusa de castigatorul de data trecuta .

Asadar, trebuie sa le luam pe rand. Sa vedem intai ce este umanitatea, ce te face uman, iar abia apoi cine ingradeste acest lucru. Daca este cazul.

Asadar, unii zic ca omul ar fi o fiinta ganditoare. Ca gandirea l-ar diferentia pe om de celelalte fiinte. Presupunand adevarata aceasta fraza, ar insemna ca toate actiunile omului sunt rationale. Inclusiv actiunile care au ca finalitate moartea altor fiinte omenesti. Oare asa sa fie? Oare omul isi foloseste gandirea, acea capacitate specifica lui, pentru nimicire? Oare atat de „inumani” sa fie oamenii?

Atatea si atatea razboaie, purtate din egoism, din ura ori din dorinta de imbogatire, sunt dovada perfecta. Omul isi poate folosi gandirea si in scopuri distructive.

Legat de asta, scriam mai demult un articol despre box, articol venit in urma unui film. Articol in care imi exprimam nedumerirea: de ce oamenii se schilodesc intre ei(si unii numesc asta sport) in loc sa lase pe altii sa faca asta? Da, oamenii au dat LEGI prin care protejeaza ANIMALELE de asa ceva, dar pe ei ca oameni nu se protejeaza. Nu e voie sa pui 2 caini, 2 pisici, 2 cocosi sa se bata intr-un ring. Dar e voie sa pui 2 oameni sa se bata. Pseudo-argumentele legate de „constientizare” nu ma multumesc. Iar acel film m-a pus pe ganduri in continuare: ok, nu animale, dar hai sa facem roboti care sa se bata. Hai sa ne punem mintile la contributie pentru asa ceva. Stiu, pentru unii nu are farmec. Vor eroi oameni, „in carne si oase”. Vor sa vada omul, sa-i ia autograful…Dar toate astea, cu ce pret?

Si legat de asta, a doua calitate principala a omului este empatia. Empatia fata alti oameni in primul rand as zice eu. In primul rand cu alti oameni. Da, omul gandeste, dar omul si simte. Nu se simte bine cand vede pe altul ca sufera(sau asa ar trebui) si se simte bine alaturi de unul fericit. Imparte bucuria cu altii, imparte tristetea cu altii.

Si n-o sa inteleg niciodata oamenii care au sentimente mai pronuntate fata de animale decat fata de oameni. Poate asa-s setat si educat eu: omul mai presus de toate. Nu, nu doresc raul niciunui animal. Nu am facut rau si nu voi face rau niciunui animal. SI mi-e mila si de ele. Dar mi se pare oricand prioritara viata unui om in dauna vietii unui animal. Daca as avea de ales intre a salva viata unui om si a unui animal(caine, pisica, ce-o fi el) voi alege oricand viata omului. Indiferent cine e acel om si cine e acel animal. Chiar daca e vorba de animalul meu (ce exprimare ciudata: zicem ca ne plac animalele, dar suntem posesivi cand e vorba de ele… nu e paradoxal?)… Si asta cred ca ar trebui sa faca orice om. Ca oameni, ar trebui sa ne aparam specia. Alte specii o au din instinct. Noi, datorita gandirii (?!), evitam din ce in ce mai mult s-o facem. Si gasim tot felul de scuze tembele pentru a n-o face. Si pentru a ne distruge. Pe noi ca specie.

Daca ar fi sa aleg a III-a calitate principala a omului ar fi calitatea de fiinta SOCIALA. Da, omul e facut sa interactioneze cu altii. Ok, exista si oameni care traiesc singuri prin padure. Dar sunt putini. Si oricum sunt GRUPURI de oameni care stau p-acolo, deci singuri-singuri nu stau. Ganditi-va ca atunci cand stati in casa singuri voi oricum socializati, direct sau indirect, cu cineva. Va uitati la televizor (acolo-s oameni), va uitati la un film, cititi o carte. Deci peste tot munca unor oameni. Chiar si stand degeaba in pat, beneficiati de munca celui care a facut acel pat. De munca celor care ne dau caldura, curent, apa curenta… Da, suntem sociali.

Si daca suntem sociali si avem atata nevoie de ceilalti, de ce suntem totusi atat de distructivi? O intrebare la care inca n-am raspuns. Egoismul e unul din ele, dar pe mine nu ma multumeste.

Legat de a doua intrebare, raspunsurile pot fi diverse. Eu v-as da un exemplu trait de mine.

Asadar, acum vreo 2 saptamani am fost la IML. Mentionez ca eu urmez cursurile facultatii de drept(la Dimitrie Cantemir), unde am un curs de MEDICINA LEGALA. Si ca o chestie practica, a trebuit sa asistam la o autopsie. Iar acolo lucrurile sunt cu adevarat deprimante. Oamenii aia lucreaza cu morti. Nu-i invidiez deloc si nu mi-as dori in niciun fel sa fiu in locul lor. Si nu inseamna ca nu-i respect. Da, cineva trebuie sa faca si asa ceva. Da, autopsia unui cadavru ajuta la gasirea eventualului criminal. Da, acest lucru inseamna ca ajuti la prinderea lui, deci impiedici pe acesta sa mai savarseasca noi crime. Deci per total faci un lucru bun si util celor din jurul tau.

Dar ce vezi in jurul tau te schimba enorm. Si pe cuvant, te „dezumanizeaza”. Tu devii imun. Nu te mai impresioneaza nimic. In jur de 90% dintre oameni incep sa urle si se sperie cand vad un mort langa ei. Acei oameni sunt obisnuiti. Moartea face parte din viata lor. Si nu ii condamn ca devin inumani. S-ar distruge daca ar suferi pentru fiecare mort pe care-l vad. Ei se comporta asa cum ar trebui sa se comporte. Ei fac ceea ce trebuie facut. Ceea ce, recunosc, altii (ca mine) nu vom putea face niciodata.

Si nu-s eu pudic sau ceva, dar dintre toti colegii d-acolo, io eram cel mai rosu la fata. Daca n-aveam masca pe fata, care mai atenua din mirosuri, cred ca as fi borat. Pe bune. SI erau si fete p-acolo. Si fara sa ma laud, dar eu sunt capabil sa fac distinctia intre ceva virtual si ceva real. Una e ca ma joc un joc unde omoratul de oameni e ceva „firesc” (chiar si jocuri gen GTA, unde a calca un om era o distractic) ori ca vad un film cu crime, si alta e sa vad (si mai ales sa simt) un mort langa mine. SI nu, nu vreau sa ma obisnuiesc cu ideea. Vreau sa raman „pudic” din acest punct de vedere.

Da, astfel de experiente si astfel de meserii iti „ingradesc” umanitatea. La fel cum pentru un doctor moartea e la fel de probabil precum supravietuirea. Uneori e vina lui, uneori nu. Dar datoria lui e sa mearga mai departe. Si sa (incerce sa) salveze vieti mai departe.

Si putem vorbi de inumanintate si cand vorbim de criminali, fie directi, fie indirecti. Ok, si acei oameni sunt inumani. Dar aceia au probleme. Aceia trebuie eliminati(de tot, ca la americani, ori partial, inchizandu-i pe viata, ca-n civilizata Europa). Si apoi ne amagim singuri ca A FOST PRINS CRIMINALUL, PUTEM MERGE LINISTITI PE STRAZI… Si nu radeti, dar e bine sa fim optimisti. Sa ne vedem de viata noastra. Sa nu fim afectati. Daca e sa ni se intample, ni se poate intampla si acasa cu 10 zavoare si yale puse. NU zic sa mergem prin cartiere rau famate la 1 noaptea, dar nici sa stam inchisi in casa de frica. Umanitatea inseamna socializare, nu trebuie sa uitam asta.

Ar mai fi multe de zis, dar ma opresc aici. Nu d-alta, dar iar am scris o tona. Si oricum acest articol e participant la concurs(oare cine o avea rabdare sa-l citeasca pe tot)… Nu ca as avea vreo sansa sa-l castig. Dar zic sa particip si io…poate candva, de mila, participantii vor decide sa ma faca si pe mine castigator. Nu d-alta, da oricum premiu pentru castigator nu e decat ca alegi tema viitoare. Si poate cine stie, se vor vorbi si vor zice: IA HAI SA VEDEM CE NE PROPUNE SI ASTA!

Asa ca gata, salutari BLOGOSFERICE si UMANE tuturor!

PS: Cel mai tare citat pe tema asta apartine lui Gheorghe Hagi: OMUL ESTE O FIINTA OMENEASCA!!!! NU POATE FI CONTRAZIS!

13 comentarii

  1. N-aș putea spune că facultatea m-a imunizat… Nu prea m-au impresionat niciodată cadavrele. Doar mi-a întărit această ”inumanitate”, cum îi spui tu. În concluzie, omul e un zoon politikon cu bune și cu rele, o ființă conflictuală. Să vedem dacă apar ”apărătorii animalelor” în comentarii…

  2. Nu mi-a trebuit răbdare prea multă pentru că a tratat o temă serioasă cu un dram de umor, fără să scazi în vreun fel valoarea mesajului. Articolele tale au o notă aparte printre cele înscrise la BP, şi chiar aş fi tentată să iau în considerare sugestia din final :))

  3. Bună ziua.
    De-a lungul carierei mele am avut ocazia să văd multe cadavre provenite în urma accidentelor de tren. Prma dată m-au impresionat câinii vţzuţi de-a lungul căii ferate, Apoi, făcând o comparaţie un câine şi un om, nu am găsit nicio diferenţă. Şi unul şi altul erau doar o masă de carne însângerată.
    Apoi, când am trecut pe lângă un cadavru aproape să-i frec piciorul, în prima fază am crezut că trec pe lângă un porc mistreţ împuşcat de vânători.
    Dar a fi uman sau inuman nu faţă de cadavre se manifestă acest sentiment, ci faţă de oameni. Pe un medic legist nu-l mai impresionează cadavrele, dar îl impresionează amenii care nu au ce mânca şi îmbrăca.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s