Guest – post – Cum am sarit de la 4000 de metri

Salutari de pe cel mai minunat blog!

Eu sunt Teo de la Despre Filme (blogspot.com). Si de la Arhetipal, daca vreti. Astazi onorez invitatia stimatului, minunatului, etern-studentului Emil de a participa cu un guest-post la dansul pe blog. Treaba asta ar fi trebuit s-o fac de acum o saptamana, dar am fost in pana de idei si apoi nu am mai avut loc.
Imi zice el, ca daca se poate, sa scriu ceva asa, mai umoristic. Si m-am dat cu fundul de pamant vreo cateva zile sa scot niste chestii funny din mine, dar n-am reusit. Daca va uitati pe Arhetipal, va veti da seama ca daca imi arde de glume, nu-mi arde de scris. Si invers.

In disperare de cauza si in pana grava de idei, am luat telefonul si mi-am facut o rezervare la TNT Brothers, pentru un salt cu parasuta de la 4000 de metri. Ca sa am si eu despre ce scrie la el pe blog, sa nu ma fac de ras, na.
Saritura in tandem, ce credeati, ca doar nu am brevet de parasutist. Si tot era si ziua mea, asa ca am zis sa vad cum se vede viata de sus in jos.

Pana in ultimul moment am crezut ca nu o sa sar. Nu din cauza ca mi-ar fi fost frica (nici nu stiu daca mi-era, ca n-am indraznit sa ma analizez), ci din cauza ca a tot plouat si-a batut vantul, iar Busu ne prevedea o perioada plina ochi de balti. De dimineata m-am tot foit in pat aruncand ochii pe geam. Se insenineaza, nu se insenineaza, o sa ploua, ba n-o sa ploua, parca bate vantul. Si cum am iesit afara si am ras oleaca la soare (n-am parul balai, dar a functionat), a si iesit din nori si s-a facut o vreme sa te tot parasutezi.

Asa ca m-am trezit la Clinceni, pe aerodromul din campul de la capatul strazii Crinilor, si pana sa ma dumiresc m-au pus sa ma imbrac intr-un combinezon foarte trendy, rosu cu alb, mi-au facut un scurt instructaj (care mi s-a sters automat din cap in momentul in care am urcat in avion), m-au filmat un pic, sa ma simt vedeta, si m-au imbarcat. Instructorul meu de tandem avea (doar!) 21 de ani (cu numai 10 ani mai tanar ca mine) si peste 2000 de salturi la activ, asa ca mi-am zis sa ma agat bine de el, si cum o da Domnul. Oricum, de sus iarba parea mai verde ca in realitate, si am probat practic zicala (opusa celei pe care o stiti cu totii) ca obiectele sunt mult mai departe decat par

De departe cea mai tare senzatie este caderea libera care urmeaza saltului cu rasucire prin care te desprinzi de buna voie si nesilit de nimeni de scara avionului. Se pare ca viteza pe care o atinge corpul nostru (aflat in paralel cu pamantul) in caderea libera ar fi de 190 km/h.
Si urmatoarea senzatie, mai tare decat precedenta (care facea sa-ti falfaie obrajii) este cea care urmeaza dupa deschiderea parasutei: momentul in care ai impresia ca te opresti din cadere pentru o fractiune de secunda, apoi o iei brusc in sus – cam cum ai fi proiectat de la parter pana pe la etajul 4 intr-o secunda. De fapt, in realitate viteza care simti ca te proiecteaza in sus este franarea, iar tu nu te duci in sus brusc, ci doar iti incetinesti caderea.

Am ajuns cu picioarele pe pamant inainte sa ma dezmeticesc, si am pipait cu mirare firele de iarba pe care, cu cateva minute inainte, le desluseam in niste petice mari, cusute intr-un glob minunat de sticla.
Asta a fost povestea mea, aici puteti vedea dovada ca nu am visat.
Ii multumesc lui Emil pentru invitatie si gazduire!
Va salut din deplasare si va astept la mine-acasa, cu un film si-o vorba buna!

Anunțuri

Posted on 17 Aprilie 2012, in Uncategorized and tagged , . Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: