Publicat ca guest-post la Andreea Sedna
Salutări de pe blogul colegei mele de blogosferă. Emil Călinescu mă numesc şi pot fi găsit şi înjurat la adresa virtuală : https://emilstudentulminune.wordpress.com/ .
Să trecem acum la subiect şi să vedem cum stă treaba. Aşadar, eu am terminat o facultate, Sociologia, la stat (Universitatea din Bucureşti) şi student la drept la Dimitrie Cantemir. Mentionez : Universitatea Creştina Dimitrie Cantemir.
Să vedem însă la socio cum stătea treaba. Aşadar, acolo era şi secţie de Asistenţă Socială. De asemenea, după câte am aflat, funcţiona şi un master, care era de fapt al facultăţii de teologie. El functiona doar ca si sediu acolo. Dar datorită acelui master facultatea era « colorată » de nişte maicuţe. Mă rog, colorată în ghilimele, pentru ca ele de fapt erau îmbrăcate în negru, care e de fapt « non-culoare ». Aşa că dădeai de ele constant prin facultate. Mă rog, nu că te deranjau neapărat. Sau nu pe alţii.
Să vă povestesc însă două faze cu măicuţe.
Prima se desfăşura undeva la etajul 1, la mese. Sau cum era cunoscut acel loc, la « Clubul Studenţilor ». P-atunci eram maniac (acu’ cică mi-a mai trecut) cu pozele. Şi în acea zi venise sora unei colege, pe care firesc, trebuia s-o prindem în poze. Ne tot pozam noi acolo de zor, fiecare cu fiecare, până când ma decid să mă uit la poze. Şi deodată exclam : P-ASTA O ŞTERG ! Ce se întâmplase ? Păi nimic « grav » (pentru unii) : într-una din poze apăruse o măicuţă. Eu, care de obicei nu şterg poze şi chiar mă oftic când alţii fac asta… Da, atunci chiar am şters poza. Apoi m-am întors spre măicuţă, am înjurat-o din priviri (o privire d-aia turbată, fără să scot însă o vorbă). Ea a înteles mesajul şi a plecat d-acolo. Unele colege au zis de mine că cică nu trebuia să fac asta, una a zis că cică aş fi nesimţit. Confirm, îmi asum şi mă mândresc cu asta.
A II-a fază, tot religioasă, în aceeaşi facultate. Coboram scările vorbind la telefon, ieşisem de la ore. Eram singur. Când să cobor spre parter mă ciocnesc cu o măicuţă pe scări. Io, băiat finuţ, îmi cer scuze. Zic că aşa se face. Ea calmă : « nu-i nimic, Domnul fie cu tine ». Dacă altfel nu eram enervat, în secunda aia chiar mă enervasem. Deci, îi răspund : « Nu aş vrea să fie un domn cu mine, ci o doamnă sau o domnişoară ». Tipa se atacă : « Ce ai făcut tu acum e o blasfemie ». La care eu : « Nu, ar fi blasfemie dacă aş umbla cu domni ». N-a zis nimic, am plecat. Am « lăsat-o în plata Domnului ». Iar faza asta se întâmplase în ultimul an la socio, anul 3, în 2008.
Ce a urmat ? Păi în toamnă m-am înscris la Universitatea « Creştină » Dimitrie Cantemir. De ales am ales-o pe criteriul pământean al banilor : era cea mai ieftină. Aici, dacă eşti la a II-a facultate, ai reducere 25%. Bonus : dacă plăteşti totul deodată, încă 50 de euro(de anul ăsta 10%, cam tot p-acolo) reducere.Taxa în total vine vreo 270 de euro. Da, Cantemirul e o facultate particulară cu renume bun. Stabilisem de altfel că fac dreptul « în Timpuri Noi ». Auzisem că acolo sunt cele mai bune. Dintre cele 3 am ales Cantemirul datorită preţului. Deci NU datorită faptului că e creştină.
Acum să povestesc faza. E aproape trasă la indigo cu faza cu măicuţa de la socio. Doar că aici m-am ciocnit cu popa. Da, Cantemirul are capelă, deci are şi popă. Care popă avu aceeaşi replică: “Nu-I nimic, Domnul fie cu tine!”. Diferenţa a fost că eu nu aveam în acea secundă chef de ceartă ori de mişto. Aşa că l-am iertat. Culmea, s-a întâmplat o singură dată în 4 ani, şi asta în anul 1. D-atunci se pare ca religia m-a ocolit prin facultate. Şi io pe ea.
Gata, că mă înjură proprietara blogului că scriu prea mult. Aşa că mă opresc. Salutări blogosferice şi ne-religioase tuturor şi vă aştept cu drag la mine pe blog.
S-o ardem studenteste 