Familia inainte de toate? Nu si-n filme!

Salutare din nou,

Facusem mai demult o leapsa cinefil-lacrimogena, unde puneam pe locul 1 filmul InHale. Promisesem tot atunci un articol legat de acest film. Cum eu sunt mai intarziat de felul meu, articolul iata-l abia acum.

Pana la articol, sa zic pe scurt despre film. Si incep cu o precizare: am de ales intre a pune cititorii sa vada filmul si sa comentez direct faza si a povesti partea importanta, facand astfel inutila vizionarea filmului. Prefer varianta a II-a, pentru ca pur si simplu putini oameni intra pe un blog, citesc un articol, se duc sa vada 2 ore un film, apoi revin pe blog sa citeasca continuarea.

Asadar, se da una bucata procuror super-mega corect si scrupulos. Acesta are o fetita bolnava de cancer de plamani, faza destul de avansata. Acest procuror afla ca in Mexic s-ar face transplant ilegal, ocolindu-se astfel listele interminabile de asteptare. Se duce acolo in Mexic, intr-o localitate obscura aproape de granita si dupa ceva „aventuri”, tipic americane, reuseste sa afle adevarul. Niste doctori conduceau o fundatie, care se ocupa cu asa ceva, salvand vieti. Pe langa partea vizibila si legala, mai era si una ilegala: acestia faceau si transplanturi ilegale, luand organe de la copiii strazii, de la care in mod oficial nu era voie (nu aveau carnet de sanatate etc). Banii obtinuti erau folositi mai departe la fundatie, pentru a salva alte vieti.

Situatia procurorului era insa disperata: fata lui era din ce in ce mai grav bolnava, iar transplantul devenea cat mai urgent. Cand in sfarsit afla si contacteaza pe cine trebuie, acestia ii spun: DOAR O MINUNE DUMNEZEIASCA POATE GASI UN DONATOR COMPATIBIL IN 24 DE ORE. Si totusi acesta este „gasit”, intr-un mod total „ne-etic”. Ce se intamplase de fapt? Un copil al strazii este accidentat intentionat de un motociclist, la fata locului apare ca din senin o salvare (pe care de fapt n-o chemase nimeni), iar acel copil este luat imediat. Da, acel copil urma sa fie omorat, sa i se ia plamanii pentru fata procurorului (si alte organe, pentru alti doritori) si astfel sa se salveze niste vieti. Procurorul nostru viteaz apucase sa cunoasca pe cativa dintre acei copii ai strazii si in final „refuza” oferta, astfel incat accepta moartea fiicei sale , salvand viata acelui copil nevinovat. Mexicanii insa, foarte calmi si cinici: astia oricum n-au niciun viitor, mor azi, mor maine, nu e acelasi lucru?…

Acum vreau sa spun de ce nu-s de acord cu acest final:

1. Finalul mi se pare tipic american. Prin aceasta decizie, procurorul nostru ar trebui sa devina un exemplu pentru noi: uite domne tarie de caracter, prefera viata unui necunoscut. Chestiile astea bagate pe gat la mine au un efect contrar! Da, din acest punct de vedere e film de propaganda! Uite ce procurori avem, uite un exemplu pentru poporul american. Ma intreb insa, mai ales socotind prin cate trecuse, cati ar face la fel? Eu as spune, ca procent, ca sub 1%. Bineinteles, americanii fac filme cu si despre oameni speciali. Era vorba: 99% din filmele americane sunt facute despre 1% din oameni. Se aplica.

2. Ce s-ar fi intamplat daca ar fi acceptat oferta? Pai sa vedem:
– ar fi salvat viata fetei sale;
– ar fi contribuit cu 100 de mii de euro(sau 200, sa cat o fi fost) la o fundatie care totusi salva vieti;
– din acel copil nevinovat s-ar fi luat si alte organe care ar fi salvat alte vieti;
– totusi, n-ar mai fi devenit eroul pozitiv al filmului; ar fi fost ala rau, care „calca pe cadavre” pentru binele sau si al familiei sale. Iar filmul ar fi fost aspru criticat de cinefili, critici sau nu.

3. Sa le luam pe rand. Incepem cu salvarea vietii fetitei sale. Ca parinte, mama sau tata, nu ai obligatia primordiala de a avea grija de familia ta, in special de copilul tau? Toata munca pe care o depui, tot ce faci, nu faci pentru tine, ci pentru copil. Eu unul asa am fost educat. Nu e deloc o lauda ca cineva, intr-un context anume, prefera viata unui necunoscut in dauna vietii propriului copil. Eu unul nu respect un astfel de om. Mai ales daca ne intoarcem la punctul 1: asta NI SE BAGA PE GAT! Asta e morala pe care ar trebui s-o intelegem din film. Cica asa ar trebui sa ne comportam. Adica ni se pune viata in pericol, umblam aiurea printr-un satuc nenorocit din MExic, totul pentru viata propriului copil. Si la sfarsit, cand aflu ca aia sunt niste „nenorociti”, refuz oferta. Uau, ce american de treaba…

4. Acea fundatie se baza pe acei bani. Acei bani nu erau folositi pentru binele personal(sau nu in totalitate) al celor care-l detineau. Ei chiar faceau bine. Doctorii faceau transplant oamenilor care aveau nevoie, erau liste de asteptare pe bune. Aparatura medicala costa totusi. Deci acel procuror salva, indirect, alte cateva vieti.

5. Ar fi fost omorat un copil nevinovat, dar s-ar fi salvat alte cateva vieti. Si chestia cu „astia sunt fara viitor” nu e chiar lipsita de adevar. Cinic o fi, dar e adevarat. Hai sa va intreb pe bune: suferiti daca vedeti un aurolac calcat de-o masina? Sau un boschetar? Sau suferiti mai degraba cand vedeti un copil care se intoarce de la scoala, razand, fericit, pe care-l calca masina pe trecere? Asa e ca indirect si voi ganditi la fel? Da, n-aveti curajul sa recunoasteti direct, dar asa este!

6. Deci sa recapitulam: intre salvarea vietii unui om si salvarea mai multor vieti a ales varianta mai comoda. Chestia asta imi aminteste de exemplul dat de fostul presedinte Constantinescu. Acesta spunea asa:
Esti intr-un sat din Polonia si vin teroristii. Habar n-am, soldati nazisti, nu conteaza ce. Niste oameni inarmati. Care logic, tineau prizonieri pe toti. Si la un moment dat acestia afla ca exista 1 tradator in sat, care e impotriva lor. Si seful „banditilor” iti da tie posibilitatea: iti dau arma si omori tradatorul, tu stii care e. Daca nu omori tu un om, noi ii vom omori pe toti ceilalti. Varianta comoda, ca si in cazul din film, este sa fugi de responsabilitate. „Domne, vor muri 10 oameni(sau 20, sau cati or fi), dar NU I-AM OMORAT EU!”. Varianta corecta e insa alta: tu nu omori un om, tu salvezi pe altii. Si timpul va fi de partea ta. Poate vor supravietui 5 oameni, care inseamna totusi ceva. Dar asta daca ai CURAJ! Daca esti las gandesti: DOMNE, NU SUNT DUMNEZEU SA ALEG PE CINEVA CARE SA MOARA! DACA OMOARA ASTIA, E PACATUL LOR. Si se pare ca americanii, indiferent ca altfel ni se par oameni curajosi, in fapt incurajeaza atitudinea asta lasa. Cel putin in acest film (apropo, ca am uitat sa zic: daca tu „cruti” viata aluia, esti tu sigur ca acei „nenorociti” nu-l vor omori peste 1 saptamana, 1 luna ori 1 an, pentru „alt beneficiar”? dimpotriva, ar trebui sa fii convins ca fix asa stau lucrurile!)

Acum pe bune: cine dracu’ ar mai actiona asa in acele conditii?

Luam un aurolac de pe strada si zicem: DACA TU-L ADUCI RANIT LA NOI, II SCOATEM ORGANELE SI-TI SALVAM COPILU’…Grea alegere….grea de tot! Stiti, copilu’ ala e si el om, copilu’ meu da-l dracu’ , facem altu’ mai sanatos!

Da, altfel filmul m-a impresionat. Pana la punctul final e bine realizat, si faza de final, oricare ar fi decizia, tot e impresionata. Pacat insa ca finalul m-a facut sa-mi schimb parerea despre film. O prima impresie ar fi pentru unii o lacrima. Gandind insa la rece ne dam seama ca e doar un film, ca asa ceva se intampla doar in filme. Care filme incearca sa ne educe pe noi, sa fim mai buni si mai putin egoisti. Daca aveti copii, e bine sa nu va ganditi doar la ei, ci sa va ganditi si la aurolacii de pe strazi… Iar daca aveti 10 lei in buzunar si va ganditi sa va duceti sa beti 1 bere(sau chiar 2), sa nu faceti asta! Cu banii aia puteti hrani un copil al strazii si puteti deveni erou. Cine stie ce regizor si ce scenarist o sa va vada si o sa faca erou!

Salutari EROICE tuturor!

Anunțuri

Posted on 3 Mai 2012, in Uncategorized and tagged , , , , , , , . Bookmark the permalink. 3 comentarii.

  1. adevarat! ma unse pe suflet!!!

  2. Da..”..mare ” film …Ceva in genul lui „John Q” sau cum se mai numeste ala cu Denzel Wasinghton .Una peste alta adevarul este ca , inca de cand au inceput oamenii sa faca transplanturi , culminand cu cel da inima executat de Christian Barnard [ ala din Africa de Sud ] si se punea problema donarii de organe, se punea problema donarii de organe inca din perioada de viata sa devina donatori , inca de atunci s-a pus problema CINE vor fi cei ce vor avea prioritate la aceste transplanturi .Raspunsu era evident inca de atunci : CEI CU BANI , CEI CU INFLUENTA !Aia si copii lor , aia au prioritate . ” Donatorii”…chiar nu conteaza…mai ales daca sint oameni saraci…inclusiv cu duhul!Cat despre ” aurolacii de pe strazi „…Domn Doctor, sa fim seriosi…pai cine dracu nu stie AZI ca acestia sint de fapt organizati , sint cuprinsi in organizatii de cersetorie [ cam cum era Curtea Miracolelor din Parisul anilor….]Cat despre ” banii de bere ” pe care sugerezi sa-i dam unui copil al strazii pentru ai lua foamea de la gura…” DAR STATUL CE TREABA ARE DOM’LE ?” spunea un prieten d’al meu acum vreo 100 de ani, prin gura unui personaj al sau , numit …conu Leonida .

  1. Pingback: Vinerea recomand articole! « CEL MAI MINUNAT BLOG!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: