Guest-post – Cu si despre Facebook!

Hello! Numele meu Irina Bărăgoi şi mă puteţi citi la www.irinabaragoi.ro . De obicei, când vrea cineva să ştie mai mult despre mine, îi spun „mă găseşti pe facebook şi vorbim acolo; facebook dot com slash irinabaragoi”. Eu nu zic nimic despre mine, pentru că ştiu că orice spui singur poate fi folosit împotriva ta cândva. Glumesc. Dar la faza cu facebook-ul, nu. Chiar mă găsiţi acolo mereu.               Hmmm … cred că despre asta o să şi scriu: despre facebook şi cum a sucit unora minţile, altora provocându-le mutaţii genetice.  … adică mie :)))))

Nu ştiu cum o fi la alţii, însă pentru mine, facebook-ul a fost catalizatorul tuturor evenimentelor care mi s-au întâmplat din 2009 încoace. Cred că BAC-ul şi examenul de admitere au fost două momente în care nu m-am folosit de această reţea de socializare, dar, în rest, totul s-a concretizat măcar cu un check-in sau cu o poză. Nu cred că mai e nevoie să spun că de multe chestii foaaarte tari aflăm de pe facebook. Sau, aflăm că tocmai am ratat ceva şi dăm cu mouse-ul în masă exclamând: „Fraaate, şi dacă intram ieri la ăsta pe profil, vedeam că a a dat Attend şi mă duceam şi eu!” … dar n-ai intrat.

Ca să profiţi de avantajele facebook-ului, trebuie să fii voyeurist. Şi când zic asta, nu mă refer că tre’ să ai cont pe voyo.ro, ci la faptul că trebuie să ai foarte dezvoltată latura asta de a spiona intimitatea altuia, da’ cu skill-uri bune. Făcând o paralelă cu viaţa reală, ar trebui să fii baba de la parter care şi-a pus un scaun lângă uşă şi stă cu ochiul acolo 24 din 24, ca să știe când vine ăla să citească apa, să vadă cu cine mai trece la braț noua vecină de la 2 și la cât coboară ăla cu care a urcat, când mai vine ăla care-i face oferte de Dry Cooker babei de la 1, pentru că a avut încredere în Mirabela Dauer, ori să stea geană în caz că zărește pe geam vreo dubă de la Flanco parcată în fața blocului și să vadă cine ce și-o mai fi luat prin casă. Cam așa suntem și noi pe facebook! Intrăm pe zeci de conturi pe zi să vedem Recent activity, căci în New feeds n-avem încredere prea mare; dacă sare peste postarea lu’ X-ulescu şi nu vedem unde-a fost aseară sau unde dă Attend, e nasol.

Cele mai multe din acţiunile noastre efectuate pe facebook sunt de neînţeles; cel mai ciudat e atunci când te-aşezi la calculator la 23:00 şi-ncepi să te uiţi la tot ce e nou, analizând anturaje, pozele altora care s-au întors din vacanţe, status-uri de relationship-uri, dând scroll down de parcă te-ai născut c-un mouse în palmă. La  un moment dat îţi sună telefonul şi până ajungi la el, te gândeşti „Bă, eşti nebun?! Cine să sune noaptea la ora asta?!”, dar când îl iei în mână, vezi un clopoţel cu-o oră sub el: e alarma aia de la 7 dimineaţa care trebuia să te trezească ca să ajungi la cursul de la 8! Şi rămâi şocat cum ţi-ai distrus 8 ore fără să le conştientizezi ! …măcar de le dormeai … sau măcar de s-ar întâmpla o dată-n viaţă.

Revenind la cazul meu particular, pot spune că datorită facebook-ului am cei mai minunaţi prieteni în viaţa reală, dar tot datorită lui mi-am deschis şi-o listă neagră, care coincide cu lista celor care au Block în mod virtual. Nu cred că e vreun internaut care să nu fi schimbat câteva vorbe cu persoane necunoscute, fie prin intermediul blog-urilor sau al facebook-ului şi să rămână amici virtuali, ori, de ce nu, chiar şi-n viaţa reală. M-am bucurat de multe astfel de cazuri şi pot spune că nici măcar sentimentul ăla pe care îl ai atunci când vezi că ai avut un boom la trafic, nu se compară cu cel pe care îl ai atunci când simţi o mână pe umăr şi auzi „Hei! Te ştiu de pe facebook! Sunt X. Te-am văzut şi nu vroiam să trec fără să te salut.” Cel mai tare e când pici de acord cu un amic virtual să vă vedeţi şi faţă în faţă; stabileşti ora, locul, ajungi acolo şi aştepţi … sau nu mai aştepţi, că te-aşteaptă el deja. Vroiam să spun că zici că ai fluturi în stomac înainte să daţi nas în nas, dar nu, n-ai fluturi în stomac, ai like-uri în stomac, iar cel mai înalţătoare replică e: „Arăţi exact ca-n poze!”.

Ce e cel mai sigur e că Facebook-ul chiar schimbă vieţi. Unii chiar se căsătoresc după ce s-au cunoscut pe reţeaua de socializare, alţii îşi găsesc job-uri prin intermediul ei, unii câştigă fel de fel de concursuri, alţii află despre evenimente la care pot face o figură bună. Polivalenţa acestei reţele de socializare nu cred că va fi contestată niciodată. Atunci când ştii să profiţi de avantaje, nu înţeleg de ce nu ţi-ai face cont. Mă frustrează persoanele acelea care nu vor să îşi creeze cont, însă cer parola celui mai bun prieten să mai vadă ce mai mişcă-n front de pe contul lui. De asemenea, nu voi înţelege niciodată persoanele care-şi dau parolele altora. La ce impact are facebook-ul asupra vieţii reale, am impresia că unii nu conştientizează importanţa lui. Şi, într-adevăr, mulţi nu conştientizează, pentru că dacă ar conştientiza, nu aş mai vedea postări de genul „Dacă aţi primit mesaje indecente sau injurioase de la mine, îmi cer scuze, dar n-am fost eu, ci un prieten cu care m-am certat şi-a vrut să se răzbune!”.

Alţii pe care nu o să-i înţeleg ever sunt cei care afirmă cu un zâmbet dispreţuitor „Nu am cont pe facebook!”. Un fel de „eu nu sunt oaie ca voi, turma, să am ce are toată lumea”. Băi, eu chiar dispreţuiesc efectul de turmă din toate punctele de vedere, însă când vine vorba de facebook, credeţi-mă, nu se poate aduce în discuţie turma! Turma e atunci când toţi sunt la fel, se comportă la fel, gândesc la fel, etc., iar faptul că un profil de facebook se poate personaliza din toate punctele de vedere, exclude orice concept de genul acesta.  Contul ăla eşti chiar tu, iar dacă te respecţi, ai un cont ce vorbeşte despre tine la fiecare click! Dacă nu te respecţi, îţi faci cont, îţi pui numele şi data naşterii şi începi vânătoarea de intrigi pe conturile altora, fără să ai măcar o poza de profil.                             Tot ca dovadă de „respect” faţă de sine, mai există posibilitatea în care îţi faci cont şi ai ’j’de’mii de poze pe care ţi le faci singur/ă, observabilă fiind o parte din mână într-unul din colţurile pozei, ori poze în care într-un nesimţit ducky –style buzele acoperă 40% din ecranul laptop-ului. La aceeaşi categorie se înscriu involuntar şi cele care lasă la vedere o parte din cur sau juma’ de sân (mă scuzi, Emil, dar trebuia s-o zic!), numai că e ahtiată după Like-uri, iar ca nesimţirea să fie până la capăt, mai primesc şi mesaje „Poţi să-mi dai şi mie Like la poza de profil”. Nu voi înţelege niciodată de unde a pornit trend-ul ăsta care s-a manifestat întâi pe hi5, apoi a degenerat şi pe facebook. De unde or fi răsărit ăştia, frate?! De unde atâtea piţipoance?! Unele nici nu conşitentizează cât de subţire e limita dintre moda şi penibil, altele, probabil că-şi dau seama, dar dacă strâng Like-uri, ce contează?! Cum, mă, să-ţi faci poze-n baie, acolo unde se spală rufele şi te aşezi  pe wc? Cum, mă, să pozezi în vârful dealului pe tocuri de 12 cm?! Ai urcat tu cu pantofii ăia până acolo?! Nu, de dragul artei, i-ai avut în sacoşă. Pe bune?!  În sacoşăăă?!  În halul ăsta se ajunge ca să mai atragi 10 Like-uri?! O, Doamne! Lista ar putea continua la infinit, dar mi-e că vor părea clişee, căci toţi ne-am lovit la viaţa noastră de astfel de persoane. Cert e că ar trebui introdus un fel tester ila reţelele astea de socializare, pentru fiecare ţară în parte, iar când vrei să îţi faci contul, să ţi se analizeze pozele înainte de a fi upload-ate, că şi maniera de scriere, căci nu rar îmi e dat să văd că mulţi „scri-u ca shy când abya a-u învăţ-at româneshte” şi e jenant. Dar să depăşim episodul ăsta.

Concluzionând, pot spune că facebook-ul e intrumentul virtual pe care eu îl folosesc cel mai mult fie ca blogger, fie ca Irina din real life. Dându-vă nişte cifre, pot aproxima că am peste 1000 de poze în 33 de albume, sunt tagg-uita in alte aproape 200, am share-uit cateva sute de video-uri şi alte câteva sute de link-uri şi am dat Like la peste 900 de pagini, iar dacă v-aţi relaxat un pic citind articolul acesta sau sunteţi curioşi ce scriu de obicei, vă invit să daţi Like paginii blog-ului meu: https://www.facebook.com/IRinaBlog

See you here!

Anunțuri

Posted on 15 Mai 2012, in Uncategorized and tagged , , , . Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: