Primul meu telefon

Salutare,

Blogalinitiative si Eurogsm avura o idee geniala: cica 15 ani de comunicare. Daca e vorba de telefon, imi amintesc cu placere. Si cum l-am luat, si cum l-am pierdut, si cat de rau mi-a parut de el…

Asadar, primul meu telefon a fost la 18 ani. Da, cica minorii nu au ce face cu telefoanele. Si am stat sa analizez ofertele si m-am decis asupra unui telefon mic si dragutz: motorola c651.

Vai da ce frumos era. Mic, albastru (nu stiu de ce, da nu mi-au placut niciodata chestiile alb-negre; iar albastrul a fost una din culorile mele preferate), cu camera … SI cred ca acea camera a telefonului am folosit-o mai mult decat oricare alta. Faceam poze la tot si la toate. Stiu ca aveam intr-un timp obsesia de a poza fundurile colegelor :)) Stiti voi, se aseza o gagica la catedra, eu bag poza :)) Si aveam colectie de asa ceva in telefon :)) Ma rog, in majoritatea cazurilor erau niste blugi. Dar eu aveam o memorie fantastica, de stiam fiecare al cui e :)) Desi „necunoscatorii” ziceau ca toate arata la fel.

Un alt „avantaj” al telefonului e ca avea sunete polifonice. Mp3-ul era un lux p-atunci, dar o melodie polifonica rupea. Si nu aveau multi asa ceva.

Si telefonul mi-era atat de drag incat il luam peste tot cu mine. Si la WC, si la bucatarie cand mancam. Pur si simplu era o remorca. O coada, cum vreti sa-i spuneti. Si bineinteles eram atat de fericit cand ma suna cineva pe el :)) Se auzea si bine. Adica vorbisem pe alte telefoane, si al meu imi placea cel mai mult.

Pana cand…l-am pierdut. Ma rog, uneori, ca sa glumesc, zic ca l-am lasat bacsis la taximetrist… Ideea a fost asa: am fost la balul de absolvire al liceului. Cercul Militar National locul. La intoarcere am luat taxiul (eram obosit, teoretic era 5 dimineata, puteam sa iau si troleu). Eu in spate, un tovarash in fata in dreapta. Eu eram tolanit pe bancheta, mai -mai sa adorm. Mentionez si ca aveam costumul pe mine. Si in loc sa telefonul la buzunarul de la sacou, l-am avut in pantaloni. Si a alunecat… Era oricum mic si rotunjit…

Partea trista si interesanta a venit dupa. Am ajuns acasa, eu imi doream doar sa dorm. Maicamea intreba unde e telefonul. El, logic, lipsea. Am blocat cartela abia la ora 8 si jumate. Dupa vreo saptamana vine factura de 3 milioane. 3.250.000. Tin minte exact. O platim de frica, dar apoi cerem desfasuratorul. Si vedem: CONNEX PLAY!

Partea interesanta era ca aveam connex play, dar si apeluri, pana la ora 11. Contest factura la connex si mi-o anuleaza. Nu mi-au dat banii inapoi, dar vreo 7 luni am avut facturi negative.

De nebun m-am dus sa si reclam la politie. Auzisem eu ca e o infractiune „insusirea bunului gasit”. Ma duc si cu colegul meu cu care eram in taxi. Dam declaratii. Politia insa refuza sa sune (erau cateva numere), cica era scump sa sune pe mobil. A sunat decat pe un numar de fix si a venit un nene care zicea ca daduse anunt sa vanda un apartament. Asa ca habar n-avea cine l-a sunat si cine nu. Politia a si trimis acasa o recomandata, cum ca e „in cautari”. Si asa a ramas. Cand le-am zis ca eu am nevoie de un telefon vechi de un an, pe care dadusem 4 milioane, au si ras de mine. Bine, probabil nici daca era placat cu aur nu l-ar fi gasit. Dar macar as fi avut motive sa-l caut :))

Si culmea, fix in ziua balului pusesem si io prima manea polifonica pe el :)) Probabil un anti-manelist ma blestemase :))

Voi mai scrie un articol (ca asta devine prea lung) despre restul telefoanelor. Concluzia e simpla: nimic nu se compara cu primul. Primul din orice… Sa fie primul, aia e important 🙂

Salutari POLIFONICE tuturor 🙂

Un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s