Viitorul suna bine? Dileme.

Salutare din nou,

Dupa o zi agitata (apropo, articolul cu recomandari fusese scris INAINTE), revin cu un articol. Pe un blog unde credeam ca nu voi mai avea ocazia. Din fericire wordpressul, pe langa faptul ca pleaca urechea la tot felul de … (hai sa le zic hateri, desi in multe cazuri haterii adevarati au nitel creier), mai ia si decizii bune. Adica daca ar inchide una-doua toate blogurile pe motive de 2 lei probabil n-ar mai folosi atata lumea wp-ul. Ma gandesc ca daca au ajuns aici, au ajuns cu un motiv.

Sa lasam insa trecutul (desi e si el important) si sa ne gandim la prezent. Si la viitor. Ce-a fost a fost. Viitorul insa suna … bine?

Asadar, m-am decis sa ma mut. Nu din tara, nu din oras, nici macar din acest apartament. Imi mut bloguletul. Am inteles ca e timpul sa fac acest pas si, chiar daca blogul mi-a revenit (a fost bolnav saracul, il tratai, acu s-a putut ridica din pat 😛 ), am inteles mesajul: sunt prea bun pentru o varianta gratuita. Prea bun, prea vechi, prea … Ziceti cum vreti. E timpul sa ma mut.

De ce n-am facut asta pana acum? De nebun! De fiecare data cand e sa iau ceva, sa fac un pas mare si important, mi-e frica. Frica de necunoscut. Nu frica din aia ca si cum ti-ar fi frica de injectie (desi si de aia mi-e). Ci frica de necunoscut. Poate nu-s omul sa ma arunc la chestii de genul. Si m-au mai si speriat unii cu diverse:

– ba ca google va fi cu ochii pe mine si ma va penaliza la google rank pt ce fac (prea multe linkuri, articole duplicat la guest-posturi), deci e mai bine pe domeniul gratis;
– ba ca imi vor da hackerii (hateri cu ceva creier adica)… aici cica as fi in siguranta de asa ceva;
– ba ca pierd pe moment google rank-ul si cine stie daca-l recuperez;
– ba ca nu voi mai ajunge locul asta in zelist …

Cu fiecare persoana cu care vorbeam ma departam de decizia de a ma muta. Imi zicea cineva MUTA-TE , apoi, ca un facut, venea altcineva sa-mi spuna ce naspa ar fi sa ma mut. Mai veneau 2 persoane care ma intrebau de ce nu m-am mutat inca, mai venea una sa le faca in ciuda… Cica am multi dusmani, sigur imi vor da jos blogul. A, si e riscul sa-mi si stearga articole, trebuie sa fac back-up … Si totusi…

Totusi …

NIMENI, dar ABSOLUT NIMENI , nu mi-a zis ca exista posibilitatea ca wordpressul sa-mi dea jos blogul. In mintea tuturor wordpressul era scutul perfect. In spatele lui poti scrie orice, in spatele lui poti injura, poti face reclame, poti ciordi oricat. Nimeni nu te verifica, oamenii te urasc, dar nu te pot da jos etc… Ieri am aflat ca riscuri sunt si sa raman.

Iar riscul cel mai mare este sa ma plafonez. Riscul cel mai mare este sa nu progresez. Refuz sa mi-l asum! Asa ca gata, decizia e luata…

Si acum incep dilemele … (n-am pus niciodata sondaj in articol, om vedea cum va iesi)…

1.

Astept raspunsuri si din punct de vedere cantitativ, dar si din punct de vedere calitativ (adica cu explicatii). Si vedeti ca puteti adauga variante noi de raspuns .

2.

Si aici sunt posibile alte variante, desi mie astea-mi surad. Nu am pus emilcalinescu.ro in aceeasi varianta cu .eu, vreau sa vad separat cum stau. Desi eu le voi contabiliza impreuna .

3.

Aici chiar doresc alte variante. Ar mai fi varianta „cel mai MINUNAT.EU blog”, dar ma gandeam s-o pun si pe asta, si sloganul blogului. Om vedea.

Da, pana acum eram ala ingamfat, care isi zicea parerea si gata. Acum sunt cel care cere opinia voastra. A cititorilor. A celor care ati intrat de la 1 noaptea pana la 2 dupa-amiaza, cat blogul meu nu era accesibil. Innacesibil, dar contorizabil. Voi care ma veti ajuta, indiferent de deciziile pe care le voi lua, sa merg mai departe. De la 0 , de la acest nivel , nu conteaza.

Cer oare prea mult ? 🙂

Salutari (daca as zice minunate as influenta sondajul) BLOGOSFERICE (ca astea-s neutre) tuturor!