UPDATE PERSONAL: Acest articol reprezinta incalzirea pentru maratonul de guest-posting de maine. Inca mai poti trimite articolul tau pentru maraton. Detalii AICI ! Acum va las sa savurati articolul Ionelei 🙂
Hotarul dintre „a fi inteligent” si „a crede ca esti inteligent „este foarte subtire. Diferenta poate consta intr-o simpla exprimare.
Daca ii vei comunica copilului tau ca este inteligent pentru ca a rezolvat o problema, iar ulterior va intampina greutati in rezolvarea alteia , ce crezi ca va simti si/sau crede atunci copilul tau?
Va simti ca nu este suficient de inteligent pentru a rezolva acea problema si de ce nu si altele ce i-ar urma.
Dar daca la rezolvarea problemei initiale ii vei spune ca a reusit pentru ca pe langa faptul ca este inteligent a mai si depus un efort in sensul respectiv, cu siguranta va sti ca problema ulterioara pe langa inteligenta ii cere si un anumit efort, pentru a-i gasi rezolvarea.Si o va gasi, mai ales daca exprimarile de genul acesta devin o obisnuinta. Fac o paralela si va amintesc voua despre importanta IQ-ului dar mai ales al EQ-ului, in ceea ce priveste reusita noastra in viata.
Sunt ceva exemple in jurul meu si “n” situatii cand copiii sunt laudati si incurajati. Secolul dezvoltarii personale – secolul in care acest concept a luat un avant cu adevarat deosebit – a adus cu el multe bile albe dar si negre. Cele albe sunt constientizarea parintilor iar cele negre sunt exagerarile. Extremele niciodata nu sunt construnctive in niciun domeniu al vietii noastre, cu atat mai putin in ceea ce priveste un pui de om ce nu are inca discernamant. Mediul de azi si cei care fac parte din anturajul copilului tau, cu o importanta cruciala parintii acestuia, determina in cea mai mare parte psihologia si spiritul adultului de maine.
Cineva mi-a spus odata ca pe lumea asta exista 2 categorii de parinti din punct de vedere al eficientei : parinti buni si parinti foarte buni.
Parintii buni sunt cei care oferta copilului lor totul.
Parintii foarte buni sunt cei ce ofera copilului lor totul, in anumite conditii.
Mentiune : nu ma refer aici la iubire. Aceasta trebuie sa existe si sa se faca simtita neaparat si fara discutii neconditionat.
CONCLUZIE: Spune-i copilului tau ca este inteligent dar ca aceasta calitate nu-i foloseste daca nu face si eforturi pentru a si – o sustine. Un copil ce se simte inteligent si atat, se va simti demoralizat atunci cand va intampina un obstacol ce cere mai multe etape in “indepartarea” acestuia.
Dar un copil ce este constient cu adevarat de potentialul sau, va depasi obstacolul stiind ca tot ce trebuie sa faca este sa depuna un efort mai consistent.
In acest fel il vei ajuta in mod real , in drumul sau , in viata si nu numai ca increderea sa in sine va fi una de durata, dar ii vei stimula in mod constant neuronii.
Asta e diferenta dintre O INCREDERE IN SINE AUTENTICA pe termen lung (ce vine din interior) si O INCREDERE IN SINE INDUSA..pe termen scurt. (ce vine din exterior).
Subiectul este unul profund si deosebit de complex. Dar pentru a-l mai “depana” impreuna va astept si pe blogul meu personalitateautentica.wordpress.com si-I multumesc Dlui Emil Calinescu pentru ca mi-a oferit inca odata sansa de a fi prezenta la el acasa.
Salutari autentice tuturor!
[…] CITESTE CONTINUAREA AICI […]
Foarte bun postul, foarte adevărat şi deşi nu m-am gândit niciodată până acum sper că am fost un părinte foarte bun. Dar chiar şi cel mai bun părinte face greşeli în educaţia copilului. Mi-aş fi dorit ca pe lângă instinctul matern şi bun simţul care m-a ghidat în această grea misiune a educarii unui copil, să fi avut de unde să citesc, să mă informez, aşa cum fac acum. Probabil că aş fi un mai bun părinte sau probabil va fi de folos în caz că voi deveni vreodată bunică.
[…] Guest-post – CAT DE IMPORTANTA POATE FI O EXPRIMARE PENTRU UN PUI DE OM (aparut AZI) […]