Diplome sau cunostinte? Ambele :)

Nu uitati de marele maraton blogosferic! Incepe luni. Pana acum au venit 6 articole!

Salutare tuturor!

Promisesem de cateva zile ca voi aborda o tema interesanta. Ea mi-a fost sugerata de Claudia Oprescu si al sau articol. Din punctul ei de vedere, noi romanii am fost educati sa pretuim diplomele, mult prea mult, insa ele nu au valoare pe piata muncii. Voi incerca sa o contrazic, neinsemnand insa ca voi demonstra contrariul. Din titlu deja m-am pozitionat.

Asadar, din punctul de vedere al multora ar exista doua categorii de oameni:

1. Unii ar fi cei umpluti de diplome si distinctii academice, care insa nu sunt in stare de nimic. Au facut 3 facultati deodata, au facut tone de mastere, si-au cumparat doctorate. Bonus: au tot felul de extra-specializari pe la cursuri, traininguri, scoli de vara si alte asemenea. Cv-ul lor este tixit de astfel de chestii. Si totusi, diplomele alea sunt fara acoperire, ei nu stiu sa faca ceea ce sustin acele diplome.

2. Contrar, ar exista o categorie de oameni care ar sti sa faca o chestie fara sa aiba diploma in asa ceva. Ca acum 50 de ani adica: eu am invatat de la tata sa repar ceasuri, nu-mi trebuie diploma pentru asa ceva. Tu stii sa faci un site web, tu stii comunici. La dracu, stii sa predai, esti bun psiholog. Mai stii sa si repari masini ca nimeni altul. Dar asta pot certifica doar 2-3 prieteni de-ai tai. Nimic oficial, nimeni sa certifice asta.

Pe cine preferam? Pe cei din prima categorie as zice eu, dar doar daca ar trebui sa aleg strict dintre cele 2 variante. Altfel, prefer unul cu diploma care sa stie ce scrie pe acea diploma. Uau, cer prea mult?

Sa va explic insa de ce este utila o diploma. Cu exemple:
1. La foarte multe joburi este conditie eliminatorie detinerea unei diplome in domeniu. Nu poti fi jurist fara drept, psiholog fara diploma de psihologie ori chiar sociolog fara o diploma in sociologie. Deci aceste domenii sunt excluse.
2. Mai mult, sunt domenii unde li s-au cerut diplome ulterior angajatilor. E situatia din presa din anii 90, cand multi ziaristi, cu politehnica la baza, s-au dus sa se scoleasca la facultatile de jurnalism aparute. Mai ales cele particulare. Si multi au facut acea facultate strict pentru diploma. E adevarat, unii erau constiinciosi si invatau, insa altii nu calcau pe la facultate. Deci diploma conta.
3. Cum am si zis in comentarii, exista domenii unde imaginea conteaza. Iar 2 facultati sau chiar 3 dau bine. Unii aleg avocatul dupa acest criteriu (ba, asta are 2 facultati), altul medicul. Politicienii nu mai zic (sau cum s-ar zice pe twitter, #numazic): ala e om destept, are 2 facultati; domn primar are 3 facultati, il votam. Oamenii apreciaza diplomele si voteaza in consecinta.
4. O companie, care vreti voi, are de ales intre 1000 de cv-uri. II raman, in urma testelor, vreo 50 de candidati. Toti par la fel de buni. Hai sa-i aleaga in functie de CV. Procedeaza gresit? Unul are o facultate, altul are 2. Unul are 2 cursuri de specializare, altul are 10. A facut el inca 7, dar fara diploma acreditata CNFPA. Trist, e ca si cum nu le-ar fi facut. Si-si da pumni in cap ca nu s-a dus si el dupa o diploma de genul.
5. Atatea si atatea companii care vor pe limba engleza sa angajeze. Unii au atestat Cambridge sau echivalent, si nu stiu foarte multe. Ala le e nivelul, fix cat scrie acolo. Altii sunt peste ei, dar nu au acea diploma. Cine sunt preferati?
6. Mai multi tineri isi fac un ONG. Se iveste posibilitatea ca al lor ONG sa organizeze un training. Dintre toti, unul a participat la peste 20, altul la 2. Dar cel cu 2 are diploma de trainer. Cine va tine trainingul? Ati ghicit: cel cu diploma. El are voie. Legal. Trist, nu?
7. O persoana termina politehnica. Pe langa asta se gandeste ca ar merge si o facultate de istorie. Lucreaza in fabrica, e dat afara. Gaseste loc la muzeu. Se duce acolo, cere sa se angajeze, ei cereau oameni cu experienta, dar si absolventi de istorie. El a facut facultatea acu’ 20 de ani, dar deh, diploma o are. Iar experienta in munca, fie si-ntr-o fabrica, are. Ghiciti daca primeste postul 🙂

Toate aceste exemple sunt din viata de zi cu zi 🙂 Nimic nu e inventat de mine, unele sunt doar modificate nitel, nu pentru exagerare, ci pentru a nu se intelege exact cazul real. In conditiile date, putem spune ca nu conteaza o diploma? Eu ma duc intr-un loc SI ca sa invat, dar si pentru diploma. Pe vremuri cica comunistii ziceau NICI MUNCA FARA PAINE, DAR NICI PAINE FARA MUNCA. La fel: nici diploma fara cunostiinte, dar nici cunostiinte fara diploma.

Inchei cu un exemplu occidental. Franta e tara aleasa. Acolo NU AI VOIE sa-ti faci brutarie decat daca ai diploma de brutar. Deci nu ai voie sa DETII (ca patron/asociat, nimic) o brutarie decat daca ai diploma. Oare frantuzii aia sunt atat de prosti?

Salutari studentesti tuturor 🙂

Anunțuri

Posted on 16 Ianuarie 2013, in Uncategorized and tagged , , , , , , . Bookmark the permalink. 2 comentarii.

  1. Vreau sa completez ceea ce ai spus cu o remarca: nu am spus ca diplomele nu au valoarea pe piata muncii, am spus ca nu au nicio valoare atunci cand cunostintele sunt zero. Varianta ideala e, asa cum ai spus tu, sa ai si diplome si cunostinte, dar aceste cazuri fericite sunt din ce in ce mai putine, din pacate.

  2. Uite-te la punctul 3. Uneori o diploma fara acoperire poate completa cu succes o diploma luata pe bune. Tu esti avocat bun, ai luat pe bune dreptul si te pricepi. Insa mai fluturi alte diplome luate cine stie cum, iar clientii vin la CEL CU DOUA FACULTATI. Nu e corect, dar cunosc cazuri 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: