O activitate specifica vacantelor este pescuitul. Nu mi-a placut niciodata in mod deosebit sa pescuiesc, mi se pare cel mult linistitor, insa pentru unii este placerea de pe lume. Ok, daca asta ar fi sursa mea de venit nu m-ar deranja si as intelege. Dar nu as da bani pentru asa ceva, neinsemnand ca nu inteleg pe cei care dau bani pentru pasiunea lor.
Pe mine insa ma fascineaza pescarii si povestile de pescari. Stiti voi: se spune ca nu trebuie sa crezi niciodata povestile pescarilor. Partea misto e alta: nu ma intrebati cum, insa toti pescarii au talent la povestit. Serios: cei fara talent la povestit nu se fac pescari de teama ca nu pot povesti capturile lor? Ok, toate sunt inflorite, sunt „povesti pescaresti”, insa sunt spuse atat de bine incat nici nu te mai intereseaza cat de reale sunt.
Legat de costuri, mult timp am fost convins ca pescuitul este un hobby ieftin. Cat de scump poate sa fie sa stai pe marginea baltii si sa pescuiesti? Ca lucrurile nu stau chiar asa m-am convins ulterior. Exista 3 costuri mari si late la pescuit:
1. In Bucuresti si la marginea sa platesti taxa pentru anumite lacuri. Nu stiu cat este, dar este destul. Nu e gratis acea apa, trebuie sa dai bani.
2. Te costa sculele efective, unditele nu sunt atat de ieftine pe cat par. Sa nu mai zic de restul accesoriilor. Exista si aici chinezarii foarte ieftine si scule originale care te usuca la buzunar. Nu-mi dau seama exact in ce ar putea consta calitatea la astfel de produse, dar trecem peste.
3. Ajung la niste chestii despre care am aflat recent: barcuta plantat pentru pescuit. Nu stiu de ce, dar mie-mi par facute pentru cei care se intretin din asta. Desi de curiozitate tot m-as plimba cu asa ceva macar o data.
Legat de studenti si pescuit, nu mica mi-a fost mirarea atunci cand am aflat ca-s o gramada care practica acest „sport” in vacante.
Salutari STUDENTESTI tuturor 🙂
S-o ardem studenteste 