Idei pentru educatie

Educatie sau invatamant?

Putina lume isi aminteste numele TUTUROR ministrilor care au trecut pe la invatamant. Ori educatie. Acum suntem obisnuiti cu denumirea de minister al EDUCATIEI. Insa multa vreme purta numele de minister al INVATAMANTULUI? Diferenta dintre cei 2 termeni este, paradoxal, cheia: sistemul EDUCATIONAL romanesc doar te invata. Numele s-a schimbat doar pe hartie, sistemul s-a schimbat foarte putin.

Cum stam?

Pai stam prost, chiar foarte prost. Stam prost, intai si intai, la indicatorii INVATAMANTULUI, adica cei care ne spun cat de multe cunostinte au acumulat elevii. Examenele nationale, de capacitate ori de bacalaureat, ne arata acest lucru.

Partea si mai trista insa este data de al doilea nivel: cel educational. Din pacate aici nu avem o oglinda, nu avem examene care sa ne spuna cum stam aici. Este trist, insa este adevarat.

Ce este de facut?

Desi ce urmeaza va parea un decalog, eu asta as face. Sa vedem, pe rand, ce trebuie schimbat:

1. Intai si intai, am auzit multa lume spunand ca invatamantul primar si gimanzial este gresit gandit DIN START. Astfel, asezarea bancilor ca intr-un amfiteatru este total neproductiva. Nu este aproape nicio diferenta intre bancile din clasa I si bancile amfiteatrului din facultate. Paradoxal, nici intre lectii nu este nicio diferenta: dictare, predare, notite.
Niste sali de clasa circulare, cu profesorul/invatatorul in mijlocul elevilor (EFECTIV in mijlocul lor), este o alegere mult mai buna. Profesorul/invatatorul nu le preda, ci ii invata sa scrie, sa citeasca si sa socoteasca. Clasele actuale, cele clasice, ar putea fi introduse la clasa a V-a sau chiar la clasa a IX-a.

2. Incurajarea vorbitului in public. Daca e sa fi observat o problema la colegii mei (din liceu si din facultate), aceasta este vorbitul in public. Marea teroare a multor colegi de facultate era prezentarea referatului in fata colegilor. In loc ca acest lucru sa fie o placere, sa fii incantat sa-ti prezinti munca in fata colegilor, vorbitul in public era ceva de care iti doreai sa scapi.
Iar acest lucru porneste din scoala, atat in generala cat si in liceu baza punandu-se pe lucrarile scrise. Acest lucru se intampla, din punctul meu de vedere, din FRICA! Lucrarea de control este ceva scris, ai o justificare pentru nota data. O nota pusa la oral poate fi usor contestata.

Legat de acest aspect, imi amintesc o intamplare interesanta. Un roman se dusese la doctorat in America (pe ceva economic). El, obisnuit cu educatia din Romania, isi dorise sa aiba o teza buna din punctul de vedere al continutului. Cercetase, facuse, teza era PERFECTA. Inaintea lui prezentase altcineva. Acel cineva nu cercetase mare lucru, dar prezentase de parca ar fi descoperit America. Romanul nostru, desi cu o teza efectiva foarte buna, avusese o prezentare slaba. Deh, nu era obisnuit sa prezinte. Se oftica dupa, spunand ca de fapt el muncise mult mai mult. Corect, era doar o victima a sistemului.

3. Incurajarea muncii in echipa. Scoala romaneasca incurajeaza munca individuala. Nimic in echipa, totul individual. Sa nu mai zic de faptul ca ai tai colegi iti erau concurenti, sub nicio forma camarazi. Ulterior, multi angajatori se plang din cauza acestui lucru.

4. Descurajarea activitatilor extra-scolare. Scoala romaneasca nu doar ca nu ofera posibilitati extra-scolare, dar le si descurajeaza pe cele putine care exista. Vrei sa participi la niste cursuri de teatru, fie ele si platite? Nasol: trebuie sa faci rost de scutire. Nu merge doar o adeverinta prin care sa se ateste, oficial, prezenta la cursuri. In plus, profesorii te vor ironiza si te vor pedepsi, considerand ca materia lor este mai importanta. Chestiile colaterale scolii sunt doar un moft!

5. Educatia este facuta EXCLUSIV in sala de clasa.
– Lectiile de biologie se fac exclusiv dupa mulaje si planse. Nicio vizita in parc, nimic. Imi amintesc de povestioara profei mele de pedagogie, care mergand in inspectie la o scoala de la munte, aflase ca acea scoala se plangea de lipsa materialelor didactice. LA BIOLOGIE! Or fi lipsit ele, dar profa de biologie nu ar fi scos clasa afara, in natura, pe elevii ei sub nicio forma. Totul trebuia sa se desfasoare intre cei 4 pereti.
– In 4 ani de liceu am vizitat, organizat, cu clasa, un singur muzeu. Sa nu credeti insa ca era vorba de ora de istorie sau geografie. NU! Era vorba de ora de limba romana. Am fost cu profa de romana la muzeul Tudor Arghezi (de pe Strada Martisor).

Acolo am vazut cotetul lui Zdreanta, cel cu ochii de faianta.

– Cati profesori se duc cu clasa la film? Este in desfasurare fOne World, festivalul de film documentar despre drepturile omului. Nu ar avea elevii ce invata? Eu zic ca da.
– Cati profesori isi duc elevii la teatru? Tocmai am scris un articol despre teatru si despre nevoia de teatru. Aici repet doar un singur aspect, evocat pe larg acolo: cati profesori isi duc elevii la punerile in scena ale operelor studiate la clasa? Se joaca, in Bucuresti, spectacole dupa opere de Caragiale, Camil Petrescu ori Mircea Eliade (spectacolul Maitreyi, cu Maia Morgenstern, este absolut superb; se joaca la Teatrul Bulandra).
– Cati profesori de muzica isi duc elevii la concerte? Muzica se invata doar intre cei 4 pereti ai clasei?

6. Refuzul introducerii unor obiecte noi. Nu stiu in 2014 cum este situatia, dar in perioada 2001-2005 (cand am facut eu liceul) situatia era cam asa: liceul (Iulia Hasdeu din Bucuresti) a ales optionalele in locul meu, iar acele optionale nu erau cursuri distincte, ci erau ore in plus la anumite materii. Eu nu stiam ceva complet nou ci doar aprofundam materii deja existente. Nimeni nu mai stia, de fapt, cate ore de matematica ori de fizica ar fi trebuit sa am in mod normal si cate erau in plus din cauza alegerii liceului.
Singurul lucru DIFERIT studiat a fost COMUNICAREA, facuta in clasa a XI-a, ca extensie a orei de romana. Aveam o nota, separata, insa in rubrica Limba Romana (nu era materie separata, cu medie separata). Materii optionale despre ecologie, drepturile omului, film ori teatru ar fi fost mult mai interesane si mai utile.

7. Descurajarea plagiatului. Am avut profesori in scoala (generala si liceu) care incurajau plagiatul. Nu doar ca-l tolerau, dar il incurajau pe fata.
In generala aveam o profa care ne incuraja sa cumparam o revista si sa scriem, pe 1-2 pagini, unul dintre articole. Il dadeam ca referat si luam 10. Considera ca daca-l scriem ne va ramane ceva in cap.
Ulterior, in liceu, tot ce insemna referat presupunea copiere. Profesorii stiau, iti ziceau ca l-ai luat dintr-un anumit loc, te mangaiau pe cap si te premiau cu un 10. Degeaba ne revoltam noi pe un premier cu doctoratul plagiat. Plagiatul e litera de lege in invatamantul romanesc!

8. Incurajarea elevilor cu opinii. Daca as fi profesor de limba romana mi-as incuraja elevii sa-si faca blog. La facultate cu atat mai mult. Orice student la psihologie, sociologie ori stiinte politice ar trebui sa aiba blog. Sa vad opinia unui student despre evenimentele sociale si politice. Ce face scoala noastra? Pai ii descurajeaza.
– Nu scrie despre politica, trebuie sa fii apolitic.
– Nu scrie despre colegi, chiar daca unul este analfabet, una este curva iar altul este prost.
– Despre profesori nici atat … aduci atingere imaginii facultatii… (ori liceului)

9. A mai auzit cineva vorbindu-se despre campionatele scolare? In afara de Cupa Liceelor, candva destul de popularizata si la TV, nu se stie nimic. Atentie insa: cupa liceelor era la FOTBAL! La baschet se mai misca ceva. Insa acestea sunt singurele sporturi? De sporturi ale mintii, tip Sah, nu a auzit nimeni. Sa fii declarat campion al liceului la sah? Ce misto ar fi. Pacat ca nu exista acest titlu. Pacat, mare pacat.

10. Trebuie schimbata, insa, si atitudinea parintilor. Scoala se schimba si de sus in jos, dar si de jos in sus. Daca toti parintii vor cere ore de ecologie, scoala se va supune. Daca parintii vor cere ca ai lor copii sa iasa in parc, sa mearga la muzeu ori la teatru, s-ar putea sa se intample asta. Daca ei insa SE OPUN acestor lucruri si sustin ca la bac nu se da examen din piesa de teatru X, atunci e clar ca vom putea progresa foarte greu. Aproape deloc.

Concluzii

Sistemul nostru EDUCATIONAL este gresit. Total gresit. Nimeni nu vrea sa schimbe modul fundamental gresit in care este construit acest sistem. Tot ce vedem noi in jurul nostru este rezultatul acestui sistem: oameni rai si egoisti, oameni care nu ar da o mana de ajutor, oameni care se gandesc intai si intai la bani.

Cum ajuta un om comunitatea? Intai si intai fiind CINEVA in acea comunitate. Cel mai bun mod de a-ti ajuta comunitatea este de a fi un cetatean onest, cinstit, care sa serveasca drept exemplu bun pentru ceilalti. Elevul bun de astazi este cetateanul model de maine.

In final, trebuie sa fac precizarea: acest articol este scris pentru sponsorul Reeija, magazin online de genti, si este proba in cadrul concursului Spring SuperBlog 2014. Salutari SUPERblogosferice tuturor!

Posted on 22 Martie 2014, in Uncategorized and tagged , , , , . Bookmark the permalink. 1 comentariu.

  1. Sint de acord ca sistemul este gindit gresit, dar din motive diferite. Sistemul public de invatamint are ca motiv indoctrinarea societatii pentru a fi supusi umili statului. De asemnea, sint de acord ca trebuie schimbata mentalitatea parintilor. Ei trebuie sa inteleaga ca este de datoria lor sa-si educe copiii, nu a statului.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: