Cartea NU este o poveste! Dupa razboi …

… Vezi copilul ala prost-crescut? Daca as fi eu parinte, sigur n-ar fi ajuns asa. Cum sa stea toata ziua in spatele blocului si sa injure? Copilul meu AR STA SA CITEASCA o carte pentru copii! La lectura, nu la pierdut vremea … Copilul meu ar avea numai note mari la scoala … Ar fi premiant, ASA CA MINE!

… Vezi cartea asta? O fi bine scrisa, dar daca autorul n-a stiut sa-si faca reclama … Si nu numai el, ci mai ales editura. Editura asta … cum frate, sa NU reusesti sa vinzi o astfel de carte?

… Vezi libraria asta? E GOALA! Sunt niste prosti, habar n-au sa-si faca reclama. Daca i-as conduce eu …

… Ai vazut ce prost se vand cartile? Astia au interesul ca poporul asta sa fie incult, e mai usor de condus un popor incult. Nu ca nu sunt in stare sa vanda carti, nu VOR sa le vanda. Aleg cele mai proaste metode de promovare pentru a nu se vinde cartile.

Va recunoasteti in vreuna dintre descrierile de mai sus? De cate ori nu ati auzit ori chiar ati spus lucrurile de mai sus? De cate ori nu ati considerat ca VOI ati face lucruri mai bune daca ati fi pusi in situatia respectiva? Eu, personal, recunosc ca am tendinta asta. Ma opresc repede, imi dau seama ca este o prostie, insa aceasta este tendinta mea. Si nu doar a mea.

Ce trebuie facut? In loc sa dam cu piatra in cel de langa noi, in loc sa ne laudam, eu zic ca ar trebui sa facem ceva. Noi suntem la fel de vinovati precum cei de langa noi. Dau 5 sfaturi, 5 lucruri care POT ajuta:

1. Intelectualii care critica „prostimea” care face multi copii ar putea, pur si simplu, sa faca mai multi copii. Intelectualul are un copil, ce-i drept inteligent si bine crescut. Pana una-alta, ei asigura, asa cum stiu ei, o natalitate oricum in scadere. Intelectualul cu bani care NU are niciun copil ar trebui, pana una-alta, sa TACA.

2. Cei care vor de la copiii altora ceva ce n-au reusit sa insufle propriilor copii sunt niste mari farisei. Tu n-ai reusit sa-ti educi copilul sa aiba note maxime si sa fie om cult, de ce-l acuzi pe vecinul de acelasi lucru? Eu am avut un motiv, am fost ocupata. Oh, da, tu ai motiv, restul nu au.

3. Altii sunt inculti, folosesc greseli gramaticale, insa tu esti PERFECT? Dar eu nu apar la tv. Asa, si? Sa vorbesti incorect cu prietenii, cu vecinii ori cu familia este ok? Cei de la tv trebuie sa fie perfecti, tu poti sa fii imperfect/a?

4. Editurile sunt conduse de incompetenti, tu esti cel mai bun. Dar ce ai facut tu? De ce crezi ca propunerea ta ar fi mai eficienta? De ce pleci de la premisa ca cei care decid la diversele edituri si librarii sunt niste oameni prosti, neinformati si, eventual, rau intentionati?

5. Tu ce ai facut pentru cultura? Cate carti ai citit luna aceasta? Cate carti AI FACUT CADOU anul acesta? Daca afli ca niste amici de-ai tai au copil, ce cadou iei pentru acel copil? O carte de aventuri, o ciocolata sau o jucarie? Hai, fii sincer: cand a fost ultima oara cand ai intrat intr-o librarie sa cumperi O CARTE si nu jucarii?

Si, cel mai important, ce campanie ai facut TU pentru o editura? Daca Editura All (sau oricare alta) te-ar pune sa-i faci o campanie, ce campanie i-ai face? Ai reusi sa faci tu o campanie cu un impact imediat? Daca ai fi pus sa vinzi cartea Alba ca Zapada, ai reusi sa faci acest lucru? Am dubii.

Cum as face eu? Fiind sociolog, as merge pe mana colegilor mei de breasla, inca utili pe fata pamantului. Asadar:
1. As comanda un studiu amplu cu privire la acest asa numit consum cultural. As intreba urmatoarele categorii de persoane:
– Copiii;
– Parintii (bunicii, fratii mai mari; pe scurt, toti cei care au grija de copii);
– Profesorii;
– Librarii si bibliotecarii.

2. As compara rezultatele studiului cu datele statistice, sa vad ce carti sa vand, ce carti NU se vand. As putea afla multe despre acestea.

3. As vorbi cu mai multe edituri si librarii pentru a face o campanie generala de incurajare a cititului. Editura MEA nu este neaparat concurenta cu alte edituri, ci sunt PARTENERE. Iar librariile nu sunt doar niste parteneri de afaceri, ci sunt niste parteneri in adevaratul sens al cuvantului.

Pana nu as avea o imagine clara si precisa asupra fenomenului NU as putea propune nicio campanie. Fac urmatoarele presupuneri (lucruri observate, pe care le-as dori confirmate de cercetari ulterioare), care insa nu pot fi decat niste simple ipoteze de lucru:
– Cartea clasica pierde teren, la copii si MAI ALES la adolescenti ar putea merge mai bine cartea electronica.
– Cartile de la scoala par plictisitoare, trebuie umblat si la materia de scoala si liceu. Aici trebuie vorbit atat sus, la nivel de minister, insa de cativa ani buni profesori au un oarecare grad de libertate datorita manualelor alternative. Cel mai BUN manual este manualul care se potriveste cel mai bine clasei tale. Doua clase diferite (de exemplu, una predominata de fete si alta predominata de baieti) pot lucra de pe 2 manuale diferite.
– Librariile nu sunt bine amplasate. Observ (astept insa confirmari oficiale) ca librariile din Mall-uri sunt mult mai frecventate decat cele stradale (Diverta, de exemplu, si-a inchis libraria mare de la Romana, care nu prea avea clienti, insa are foarte multi clienti in marile centre comerciale).
– S-ar putea ca povestile copilariei noastre sa nu mai fie si povestile copilariei lor. Daca noi am crescut cu Alba ca Zapada nu inseamna ca ei ar trebui sa creasca tot cu ea. Daca un copil citeste Harry Potter in loc de Alba ca Zapada nu este neaparat un lucru rau.

In final, mai am de dat un singur sfat: editurile ar putea sa se axeze pe povestile ecranizate, filmele fiind inca la moda. Ar putea scoate editii speciale, punand pe coperta afisul filmului. De exemplu, filmul Frozen este ecranizarea povestii Craiasa Zapezii. Ce editura a profitat de pe urma acestui film? In cazul cartii Sunt o baba comunista editura a profitat DIN PLIN de aparitia filmului. Basmul Alba ca Zapada, pentru ca tot am pomenit de el, a avut vreo 3 ecranizari in ultima perioada. S-ar putea profita mult mai mult de pe urma acestor ecranizari.

In loc de concluzii, dau urmatoarele 3 sfaturi:
– Ca simplu cetatean este bine sa NU mai judeci pe altii, fie ei parinti, copii, edituri, librarii. Este bine sa te uiti in oglinda si sa vezi ce ai facut tu, bun sau rau, pentru cultura.
– Ca editura ar trebui sa iti cunosti mai bine piata, cititorii si posibilii cititori.
– Ca librarie, ar trebui sa te intereseze mai mult piata.

Cu totii trebuie sa punem umarul pentru un unic scop: cartea NU trebuie sa fie o poveste! Momentan, inca putem sustine acest lucru. Momentan, cartea NU este o poveste. Hai sa facem in asa fel incat sa NU ajunga o poveste (indiferent despre ce carti am vorbi).

Articolul este scris pentru Spring SuperBlog 2014 si mi-a facut o reala placere sa-l scriu🙂 Salutari SUPER-BLOGOSFERICE tuturor!

Posted on 24 Martie 2014, in Uncategorized and tagged , , , . Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: