Undeva in viitor…
Romania a votat, pentru PRIMA oara in istorie, o femeie in functia de presedinte. Numele ei: Raluca Gabriela Cincu. Faptul ca era femeie nu ma interesa foarte mult. Ma interesa, in schimb, faptul ca o cunosteam…
Ce-i drept, nu mai discutasem cu ea de peste 10 ani. A fost Ministru al Culturii, apoi primar al Capitalei. Eu, blogger, tot scrisesem de rau despre ea. Mi-a atras atentia, civilizat, ca am intrecut masura in unele privinte. Nu ea, ci secretara ei. Personal nu a vorbit cu mine. Cred ca era suparata. Avea motive. Spusesem despre ea ca este cel mai absurd ministru al culturii. Cum, dom’le, sa propui interzicerea videoclipurilor agramate? Sa foloseasca manelistii PE CARE in loc de CARE? Sa ii obligi sa faca acordul intre subiect si predicat?! Doamne, absurda fiinta!
Totusi, tineam minte ceva. Nu zisesem nimanui. Nu stiu cati isi mai aduceau aminte … Am o memorie narcisista si egoista: tin minte tot ce mi se promite. Insa nu puteam sa dovedesc. Nu salvasem conversatia. Daca, totusi, isi mai aminteste ca mi-a promis ca ma va pune premier daca va iesi presedinte?
…
Ceremonia de instalare era peste 3 zile. Dupa ceremonie urma PRIMA ei conferinta de presa. Trebuia sa ajung acolo. Dar CUM? Nu fusesem niciodata la vreo conferinta de presa politica…
Ma apuc de dat telefoane. In presa aveam cunostinte doar la RadioLinx si TVR. La primii n-am succes, la TVR insa da. Prima victorie: voi fi acolo!
…
Ajung in sala, emotii imense. Ma asez in primul rand, imbracat in Hawaii. Oricum sunt mare, dar trebuia sa semnalizez si mai puternic prezenta mea. Cum intra, ma si vede. Ma priveste … nici mirata, nici suparata, nici bucuroasa. Cum sa interpretez reactia ei?
Dupa citirea juramantului clasic exclama, zambind: Sa-mi sara ochii daca fur un ban! Prima oara spusese asta la mine pe blog …
Urmeaza conferinta de presa. Vorbeste clar si rar, ca sa dea importanta spuselor ei. Imi voi respecta toate promisiunile, trecute, actuale si viitoare.
Era momentul meu. Nu puteam sa tac!
Ma ridic brusc si zic, tare: Inseamna ca-ti vei respecta si promisiunea facuta mie acum multi ani? Toata sala amuteste. Cine esti tu? … Doar cameramanul TVR stia despre ce este vorba si zambea. Raluca zambeste, deloc uimita …
Ofiterul de presa intervine: Domnule, nu a inceput sesiunea de intrebari. Asteptati … Raluca il intrerupe:
– Bine a facut ca a vorbit. Daca va intrebati cine este el, va spun eu: este propunerea mea pentru postul de Prim-Ministru.

Am amutit. Joaca tare deci! Dovedeste ca isi tine o promisiune veche de aproape 20 de ani. Daca nu ii iese, eu sunt cel care-si frange gatul.
– Eu imi tin o promisiune indiferent de context. Domnule Emil Calinescu, aveti la dispozitie o saptamana pentru a forma guvernul.
Toate camerele erau pe mine. Trebuia sa zic ceva. Eram insa imbracat … IN HAWAII!
… Ce puteam spune? Era conferinta EI … Am felicitat-o scurt, am dat mana si am plecat.
–
Cand sa intru in bloc, vad o figura cunoscuta …
– …
– Sunt Sorana Bordas, Irealia. Am venit sa-ti iau un interviu. Candva m-ai intervievat tu pe mine. Acum este randul meu.
Accept nu doar pentru ca era bloggerita, dar si pentru ca probabil i-am promis ca ii voi acorda un interviu… In fond ajunsesem acolo pe baza unei promisiuni identice ….
Prima intrebare: Blogul tau este locul 1 in zelist, blogul doamnei presedinte este locul 2; crezi ca va afecta acest aspect relatia voastra? Singurul lucru pe care l-am putut spune a fost: cine ti-a dictat-o p-asta? …
(va urma)
Participant la Spring SuperBlog 2014
Foarte tare povestea, si creativa si originala. Mie imi place mult. 🙂
Bafta!
Cine-a dictat-o a făcut-o prost, (aș fi zis oricând „pe locul…”), mi-a sechestrat familia și m-a forțat să te bulversez într-un moment important din viața ta: formarea guvernului! 🙂
Eh, as reformula spunand: cine TI-O VA DICTA. Eu vorbesc despre viitor acum 🙂
N-ar avea farmec, poveștile din viitor sunt în prezentul lor! If u know what I mean… 🙂
[…] 2 ajung la ora stabilita. Emil Calinescu, fostul premier, fostul si actualul blogger, isi lua micul dejun acolo. De ce acolo si nu in alta parte? Hmmm, vom […]
[…] povestit pana acum doar franturi din cariera mea politica. Am povestit cum am ajuns premier, iar apoi, vag, cum a fost sa fiu premier (intr-un interviu). Nu v-am zis insa cum am castigat […]
[…] poz. 32 – Cum am ajuns prim-ministru […]
[…] Cum am ajuns prim-ministru ar primi 97 de […]
Domnule premier, imi plăcu mult să citesc aceste rânduri. Am intrat in poveste iar asta spune multe. In sfarsit un articol mai interesant din cele citite pana acum! Felicitari pentru faptul ca ati ajuns la finish-ul SB domnule!
Ma bucur ca ti-a placut 🙂
continuarea am citit-o pe facebook, multumesc de portofoliu. Misto ideea, asteptam continuarea dinclo de SB 🙂
Are 2 continuari povestea 🙂
continuarea continuarii am vrut sa zic 😀
Nu stiu cat de fericiti au fost ceilalti concurenti de ideea ta (dupa unele voturi, da, ca a fost aleasa ca proba, dupa unele articole, nu, ca n-au avut treaba cu cerinta) dar tie ti-a iesit de minune povestea. Am citit-o si prima oara cand ai postat-o, te rog sa ma crezi ca e mult mai reusita in varianta asta.
Ma bucur ca-ti place. Mie-mi parea rau ca am taiat din munca mea. Ca de orice chestie la care renunti. Dar ma bucur ca lumea apreciaza produsul final 🙂
[…] cei care nu stiu, la ultima proba a fost si un vot al publicului. Articolul scris de mine a fost ACESTA. Multumesc Andrei pentru vot, chiar daca sunt convins ca-l […]
[…] (nu stiti ce e aia? CLICK AICI), este olteanca, a acordat un interviu blogului meu si a promis ca ma va pune prim-ministru. Luni seara am luat-o cu mine la vizionarea filmului Neighbors – Vecini de […]
[…] M-au incomodat cerințele, în special numărul MAXIM de cuvinte, apoi mi-am dat seama ce mișto e. Acesta este articolul, iar el este, așa cum zice cinematografia americană, BAZAT PE FAPTE REALE. Ce […]
[…] Calinescu: Acesta este articolul votat de tine: https://emilstudentulminune.wordpress.com/2014/03/28/cum-am-ajuns-prim-ministru/ . Ai fost intr-o companie selecta: doar tu si o alta persoana m-ati votat. Cum te-ai simtit sa vezi […]
[…] M-au incomodat cerințele, în special numărul MAXIM de cuvinte, apoi mi-am dat seama ce mișto e. Acesta este articolul, iar el este, așa cum zice cinematografia americană, BAZAT PE FAPTE REALE. Ce […]