Cei doi ajung la ora stabilita. Emil Calinescu, fostul premier, fostul si actualul blogger, isi lua micul dejun acolo. De ce acolo si nu in alta parte? Hmmm, vom vedea.
Reporter: Buna dimineata, domnule prim-ministru.
Emil Calinescu: Buna dimineata.
R: Va multumesc pentru amabilitatea de a-mi acorda un interviu.
EC: Cu placere. Ajut si eu bloggerii tineri. Acum mult timp eram ca tine. Am ajuns in varf si am facut asta datorita blogging-ului. Te rog sa ma tutuiesti. Vreau sa ma simt tanar astazi. Oricum, suntem pe picior de egalitate: bloggeri amandoi. Colegilor le vorbesti la per-tu, nu-i asa?
R: Ok. Sa incepem cu stilul dumneavoastra de viata?
EC: Stilul TAU de viata….
R: Ok, stilul TAU de viata.
EC: Cum vrei. Eu spun doar atat: aici, la Hotel NH Bucharest, iau micul dejun in fiecare dimineata. Bine, fac asta de cand nu mai sunt premier. Inainte nu aveam voie. Erau o tona de ajutoare, mancarea trebuia verificata… E drept, inainte de a ajunge premier tot aici mancam dimineata… Poate din acest motiv am ajuns premier…
R: Ce are special micul dejun aici?
EC: Cunosti conceptul de breakfast AntiOx? Daca nu, eu zic sa te interesezi.
R: Este atat de important micul dejun?
EC: Buna intrebare. Din punctul meu de vedere este CEL mai important. Ca si somnul de altfel. Energia si inspiratia din timpul zilei iti sunt date de micul dejun. Conteaza ce mananci, insa conteaza si UNDE mananci.
R: Pe vremuri aveati sloganul BLOGGER CU GREUTATE. Nu este cam brusca schimbarea catre un stil de viata sanatos?
EC: Ce bine ca nu mi-ai pus intrebarea asta in campania electorala. Ar fi fost o buna arma electorala…
R: Deci care este raspunsul?
EC: De la greutatea fizica am ajuns la cea metaforica. Sunt in continuare blogger cu greutate. Oricum nu sunt slab, pot spune doar ca sunt mult mai in forma.
R: Adica…
EC: Nu tin cura de slabire. Eu mananc, de exemplu, unt si cascaval. Insa vreau sa stiu ca sunt naturale si sunt de buna calitate. Contin grasimi, daca le mananci in exces iti fac rau. Insa nu contin Conservanti, este mancare naturala.
R: Recunosc, este buna. Este prima oara cand mananc aici…
EC: Foarte bine. Daca-ti place inseamna ca mai revii aici. Speram sa convingi si pe altii sa vina.
R: Putem trece, totusi, si la politica?
EC: Dar nu te-ai saturat de politica? Eu, unul, da.
R: Dar sunteti, totusi, cel mai longeviv premier din istoria post-decembrista a Romaniei. Ati stat 10 ani.
EC: Probabil am meritat.
R: E normal, deci, sa vorbim despre politica.
EC: E just, insa pierdem din vedere alte aspecte. Asa-i ca nu-ti convine subiectul precedent pentru ca nu esti pe domeniu?
R: Recunosc. Iar aspectele politice sunt foarte importante. Oricum, eu am intrebari care nu vi s-au pus inca.
EC: Oh, abia astept.
R: De exemplu: cum de v-a ales Raluca Cincu pe dumneavoastra, care nu aveati experienta in politica?
EC: EU, spre deosebire de EA, nu am tintit la functii politice minore. Nu-mi trebuia mie sa fiu MINISTRU. Dupa parerea mea, ministrul vine cu expertiza, face propuneri. Decizia, buna sau rea, o ia prim-ministrul.
R: Adica?
EC: Adica de multe ori, ca ministru, trebuie sa actionezi impotriva vointei tale. Ca prim-ministru mai rar. Daca faci asta trebuie sa-ti dai demisia, inseamna ca esti doar o marioneta a Parlamentului.
R: Este rusinos sa devii ministru dupa ce ai fost premier? Acum multi ani Petre Roman …
EC: Nu imi doresc asta. Pentru un politician de cariera, care traieste din asta, nu este rusinos. Eu insa nu-mi doresc. Momentan stau pe bara. Sunt chestionat cu privire la cariera mea, la activitatea mea. Momentan am, deci, ce sa fac.
R: Ne spui care a fost cel mai greu moment al tau?
EC: Cand a trebuit sa castig alegerile, dupa primul mandat.
R: Mai greu decat momentul in care trebuia sa-i spuneti doamnei Cincu …
EC: Acolo a fost floare la ureche. A fost vorba de UN SINGUR moment. Alegerile insemnau un efort sustinut de 30 de zile.
R: Si de ce a fost greu?
EC: Raluca imi zisese sa guvernez, sa nu ma intereseze scorul electoral. Nu faceam chestii populiste, luam masurile corecte. E drept, masurile erau in general apreciate. Asta pentru ca a fost si contextul favorabil, dar si pentru ca m-a dus capul (avand, bineinteles, in spate o echipa de oameni capabili).
R: Totusi, cum ai reusit sa rezisti 10 ani in functie?
EC: Cu calm. Nu m-am enervat, nu am raspuns niciodata la nervi nimanui. Poate si stilul asta de viata, de care refuzi tu sa ma intrebi, are un merit.
R: Dar te-am intrebat.
EC: Foarte putin. Esti primul care ma intervieveaza la micul dejun. Aveai foarte multe lucruri de intrebat…
R: Sunt „heitar” daca intreb de pariul in urma caruia ai ajuns premier?
EC: Bai, repede schimbasi subiectul. A fost o promisiune pe care nimeni n-a crezut-o.
R: Decat tu
EC: Daca spui DECAT tu e clar ca vei avea viitor in blogging :))
R: Scuze, DOAR tu…
EC: Eu am crezut din alte motive…
R: De ce?
EC: Intai si intai pentru ca eu chiar am crezut ca Raluca poate ajunge presedinte. Apoi, pentru ca ea a avut dintotdeauna prostul obicei de a-si tine cuvantul.
R: Vorbeai la per-tu cu ea cand erati amandoi in functie?
EC: Bineinteles. Am vazut-o tot timpul ca pe o prietena.
R: Si ea pe tine?
EC: Intreab-o pe ea.
R: Am s-o intreb.
EC: Dar vezi cu decat-ul… S-ar putea sa reactioneze urat.
R: O ultima intrebare…
EC: Gata, ai aflat ce trebuie, acum ma expediezi?
R: Ai accepta sa se faca un film despre tine?
EC: As pune conditia sa-mi joc eu propriul rol. Doar asa as accepta. Nu vad pe nimeni jucandu-ma pe mine. Nu s-a inventat actorul care sa ma poata imita perfect.
R: Iti multumesc mult pentru interviu.
EC: Cu mare placere. Data viitoare sa vii pregatit sa discutam despre mancarea asta minunata.
R: Salutari BLOGOSFERICE, ca sa citez un clasic in viata 🙂
EC: Salutari BLOGOSFERICE si tie 🙂
Interviul a fost imaginat pentru sponsorul http://www.nh-hotels.com/, acesta articol fiind proba in cadrul Spring SuperBlog 2014. Salutari SUPERblogosferice tuturor!
fain :))
Hai mai…ca ai multa imaginatie:))
[…] cariera mea politica. Am povestit cum am ajuns premier, iar apoi, vag, cum a fost sa fiu premier (intr-un interviu). Nu v-am zis insa cum am castigat alegerile (partea cea mai trista). Iar astazi nu voi povesti […]
[…] o personalitate. Merita si el, dar si hotelul, un link. Articolul la care face referire Bogdan este ACESTA, un articol foarte bun de […]