Amintiri din scoala: scutiri vs mers bolnav la scoala.

 

 

Va mai amintiti cum era in scoala generala ori in liceu cu celebrele scutiri? A inceput scoala, s-a (cam) stricat vremea, asa ca discutia nu este deloc inutila.

Am vazut la o amica o postare despre elevii care merg bolnavi la scoala ori la gradinita. De ce fac asta, cat de inconstienti sunt parintii si ce este de facut? Ca de obicei, ma straduiesc sa fiu Gica-Contra.

Asadar, in scoala si mai ales in liceu, scutirile erau prost vazute. Nu era o problema sa faci rost de ele, ci era o problema sa fi crezut ca au fost obtinute pe bune. In liceu, cand deja crescusem, deci sansele de falsificare erau mai mari, se introdusese regula ca orice scutire sa fie avizata de cabinetul medical al liceului. In acel loc era tot timpul coada, asistenta ori doctora urmand sa-si dea o simpla semnatura. Nu trebuiau sa isi faca efectiv meseria, trebuiau sa faca o munca strict tehnica, de secretariat. Ma rog, tot acolo trebuiau avizate scutirile medicale pentru educatie fizica. Alea-s alta mancare de peste.

Acum, trebuie sa va zic cum statea treaba in liceul meu. Am terminat Colegiul National Iulia Hasdeu in 2005, asta ca sa nu imi sariti in cap ca ati terminat acelasi liceu si lucrurile-s diferite. Asadar:

• Era o asistenta mai in varsta, foarte recalcitranta. Ma rog, as putea gasi alt cuvant, dar ma abtin. Orice scutire era, pentru ea, dubioasa. Se uita la ea de zece ori. O studia pe toate partile. Uneori ii gasea pete-n soare: scutire din asta trebuie data de medicul specialist, nu de medicul de familie. Nu rare au fost cazurile cand am fost intors din drum. Si nu era neaparat problema mea, sa zicem ca am fost mai norocos decat altii, ci marea buba era ca acea coada mergea foarte greu. Fiecare elev statea acolo chiar si 20 de minute. Certuri, rugaminti, scandaluri. Nu stiu daca spagi, nu cred, eu unul nu am dat, mie nu mi s-a cerut. Dar na, cum se zice, nu pot baga mana-n foc.
• Pe de alta parte, era doctora. O femeie foarte intelegatoare. Si foarte inteligenta (ma rog, asa mi se parea mie, poate pentru ca era in contrast cu asistenta). De multe ori nu erau impreuna in cabinet (nu stiu de ce, habar n-am cum trebuia sa fie, dar nimereai fie doctora, fie asistenta, nicodata pe ambele). Daca asistenta vedea orice scutire ca fiind dubioasa, doctora se uita la scutire, apoi la tine cu compatimire. Saracu’ de tine, chiar asa bolnav esti? Si te simti bine? Si ce tratament ai facut? In plus, daca asistenta iti reprosa ca pentru boala X trebuie sa stai 7 si nu zece zile acasa, doctora iti reprosa contrariul. Tin minte ca am intrat o data la ea in cabinet si, venind dupa o raceala mai puternica, inca tuseam un pic. Doctora s-a enervat: de ce vii bolnav la scoala? Daca tot ai stat acasa atata, nu mai puteai sta 3 zile?

Profesorii, insa, erau fix ca asistenta. Nu credeau bolile elevilor, considerau ca elevii pur si simplu n-au chef de scoala. Era si asa, nu zic nu, dar se ajunsese la situatia in care niciun elev nu mai era crezut. Adica da, ai scutire, e ok, iti motivez absenta, dar in mintea profesorului tot chiulangiu erai. Chiar daca nu se razbuna pe tine, na, profesori razbunatori n-am intalnit.

Din categoria elevi altfel, am avut un coleg la liceu (cu care am tinut legatura, sunt prieten si acum) care nu avea nicio absenta. Nu mai stiu daca si-a pastrat imaculata rubrica pana la finalul liceului, asta nu mai tin minte, dar tin minte un lucru: a venit la un moment dat la scoala bolnav-copt. Se pusese singur in ultima banca si efectiv pusese in fata lui o hartie pe care scria carantina. Intr-un fel, era de apreciat ambitia lui, omul voia sa invete, nu voia sa piarda nimic. Erau si obiecte importante, matematica printre ele (era clasa a XI-a ori chiar a XII-a, asta nu mai tin minte). Profesorii il incurajau, il dadeau exemplu.

Cu toate astea, el, de fapt, facea rau. Aducea microbii aia in scoala si din cauza lui, probabil, s-or fi imbolnavit si altii. Drept urmare, atunci cand va plangeti ca vin copii bolnavi la scoala (fie ca vorbim de scoala generala, fie ca vorbim de liceu, gradinita e exclusa aici, caci acolo copilul e prea mic), eu zic sa va ganditi la atitudinea generala, intai si intai a profesorilor. Intr-o scoala normala din SUA ori din Anglia un astfel de elev ar fi trimis acasa. Nu ar fi lasat sa stea intr-o clasa alaturi de alti 30 de elevi. La noi, insa, nu doar ca era lasat acolo, dar era si incurajat s-o faca, era laudat, era dat exemplu.

Acum, presupunand ca aveti un elev in clasa X, care elev din acea clasa este mai periculos: elevul care vine la toate orele, chiar si atunci cand este bolnav, sau elevul care din 2 in 2 saptamani aduce scutiri medicale, cu boli reale ori imaginare? Stiu ca raspunsul este ca niciunul, dar parca nici nu-i ok sa-l laudati pe primul elev si sa-l dati exemplu. Serios, chiar nu 🙂

Si in final, o intrebare (retorica): ce credeti ca va face un fost elev din prima categorie (cel care mergea bolnav la scoala), ajuns acum parinte? Repet, este o intrebare retorica 🙂