Va mai amintiti cum era sa fiti de serviciu pe scoala?

Poate deloc intamplator, mi-am adus aminte zilele astea de cum era sa fii de serviciu pe scoala. In esenta, o activitate deopotriva plictisitoare si enervanta, erai un fel de sluga a profesorilor, directorilor si a tuturor celor de pe acolo, doar ca era o activitate extrem de dorita.

In scoala generala (nr 49 din Bucuresti) erau doua chestii dubioase:

  1. Trebuia sa te duci pe scari, alergand, cu clopotelul in mana, si sa suni in fiecare pauza. Da, chiar asa faceai. Ma rog, am terminat scoala in 2001, deci posibil sa se fi modernizat si in acest sens.
  2. Trebuia sa te duci din clasa in clasa si … sa iei absentii. Da, fix asa: BUNA ZIUA, IMI CER SCUZE PENTRU DERANJ, AM VENIT SA IAU ABSENTII! Imi vine sa rad acum, dar pe atunci totul se facea pe bune.

La liceu (Colegiul National Iulia Hasdeu) era si internat la ultimul etaj. Am aflat asta abia cand, de serviciu fiind, am fost rugat sa duc nu stiu ce chestie unui elev care statea la internat. Mi s-a parut dubios sa aflu abia atunci ca EXISTA internat, dar in acel moment nu eram atat de informat precum sunt azi.

Partea cu adevarat dubioasa este, insa, cea din spatele activitatii: elevii erau obisnuiti de mici cu activitatile de jos. Cu caratul servietei, ca sa ma exprim plastic.  Si, printr-un artificiu extrem de interesant, ca nu te duceai la ore o zi fara sa primesti absente, era chiar batalie pe cine sa fie de serviciu. Era un privilegiu care ti se acorda. Nu toata lumea ajungea de serviciu. Nu toata lumea avea aceasta onoare.

Mi-am adus aminte de aceasta activitate in toate aceste zile, cand Romania este in fruntea Consiliului Uniunii Europene. Romania este buna de sluga, face foarte bine aceasta activitate si se si lauda cu ea. Exact ca elevii care se bateau care sa fie de serviciu pe scoala.

Acum, in perioada ianuarie-iunie, de serviciu pe Scoala UE va fi clasa numita ROMANIA. Drept urmare, trebuie sa fim servili, sa fim joviali, sa fim gazde primitoare. Sa fim chelneri buni. Nu primim nimic, asa cum niciun elev de serviciu nu primea nimic, nici macar 1 punct in plus la vreo nota, dar ne simtit extrem de mandri ca facem asta. Avem impresia ca asistam la un moment istoric.

Nu stiu ce amintiri aveti voi de pe vremea cand erati de serviciu pe scoala, nu stiu ce presupunea acest lucru in scoala voastra, dar retrospectiv vorbind, mi se pare cea mai dubioasa chestie pe care abia o asteptam. Nu-mi dau seama ce as face daca as fi parinte si copilul meu ar urma sa fie de serviciu pe scoala. Dar, intr-un fel, SI din acest motiv am spus ca nu ar trebui sa am copii: tocmai pentru ca in multe privinte NU STIU cum ar trebui sa actionez. Iar inactiunea este, in sine, o actiune. O decizie. La fel de corecta sau de gresita cum sunt si celelalte. Ba chiar, imi permit sa spun, mai gresita decat actiunea: un parinte nehotarat, slab, nu este deloc un parinte model. Sau este?

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s