Cat de mult valorizam studiile?

Cat de mult valorizam studiile este o intrebare pe care mi-am pus-o deseori. Este o intrebare care mi-a venit in minte in mai multe randuri, in urma mai multor discutii cu prietenii ori apropiatii mei.

Si aici avem 2 extreme, cel putin 2 extreme intalnite de mine.

Pe de-o parte, avem oamenii care nu dau 2 bani pe studii. Aici dau ca exemplu 5 situatii intalnite/auzite:
– Cineva isi da ca exemplu propriile studii. Daca pentru el facultatea a fost inutila, e clar ca este la fel pentru toata lumea.
– Altcineva mi-a dat ca exemplu un stat din SUA unde nu iti trebuie facultate de drept pentru a profesa ca avocat. Trebuie doar sa iei examenul la barou. De ce ti-ai mai pierde timpul cu facultatea? Chiar asa, de ce?
– O alta persoana da ca exemplu dezastrul din presa, spunand: uita-te cat de buna e facultatea de jurnalism. De fapt toate sunt la fel, doar ca jurnalismul este vizibil.
– O alta persoana imi da ca exemplu profesorii de la scoala fiicei. „Pai de ce s-o dau la facultate? Sa ajunga ca ele?”.
– Nu in ultimul rand, toti cei care decid ca la 30 ori chiar 40 de ani sa se apuce de o facultate, fie o alta facultate (a doua sau a treia), fie prima facultate, caci au tot amanat-o, sunt vazuti destul de prost, atat in grupul de prieteni, cat si la modul general. In loc sa-l lauzi pe acel om pentru ca vrea sa invete, tu dai cu pietre in el, il consideri prost, neadaptat, il acuzi ca nu stie ce vrea de la viata.

Pe de alta parte, exista si mentalitatea contrara, conform careia toate cunostintele tale sunt cele acumulate in scoala. Nu exista ca ai invatat singur, sigur ai invatat in scoala ori macar de acolo ai fost ghidat. Dau 5 exemple interesante:
– Un fost coleg de scoala generala nu accepta sa-l corectez. Imi spune de fiecare data: Am facut aceeasi scoala, stim aceleasi reguli gramaticale.
– O alta persoana a facut un master de multimedia (ceva de genul). Atunci cand vorbeste de editarea video imi spune ca acolo a invatat cum se face; iar daca este vorba de vreun coleg de-al ei, e clar ca ei 2 sunt pe picior de egalitate (pai stie ce stiu si eu, ca am facut acelasi master).
– O alta persoana se mira de cat de multe carti citesc si de faptul ca am facut 2 facultati. „In scoala si in liceu nu erai atat de studios”. De parca omul nu se poate schimba.
– Sunt persoane care te intreaba si la 30 de ani, chiar si la 35, ce nota ai luat la bac la limba romana. O nota mica la limba romana, luata in 2005, ar trebui sa ma impiedice in 2021 sa imi castig existenta din scris. De fapt, ar trebui sa ma impiedice toata viata sa am tangente cu scrisul.
– Sunt persoane care se legitimeaza si dupa 20 de ani cu statutul de sef de promotie. Ca avocat nu ar trebui sa te lauzi doar cu acest statut. Sau, ma rog, faci asta in primii ani. Dupa 10 ani de avocatura ar trebui sa te lauzi cu cazurile castigate, cu activitatea ta de avocat. Facultatea a fost, s-a dus, te-a ajutat in acel moment al vietii, dar gata. Nu trebuie sa traiesti in trecut.

Evident ca ambele extreme sunt gresite. Evident ca ar trebui sa ne situam la mijloc. Din pacate, insa, este mult mai usor sa generalizam, este mult mai usor sa exageram, este mult mai usor sa scoatem in evidenta fie calitatea scolii facute de noi, fie inutilitatea ei.

Asadar, raspunsul la intrebarea Cat de mult valorizam studiile? contine indirect raspunsul la intrebarea cat de obiectivi si de rationali suntem. Daca dam un raspuns simplu, sec, cliseic, suntem exact in situatia aia in care discriminam rromii, evreii, negrii ori habar n-am ce alta categorie sociala. Daca ai intalnit 2 rromi care faceau rau nu inseamna ca toti rromii fac rau. La fel, daca ai intalnit 2 oameni care nu si-au folosit studiile nu inseamna ca studiile nu folosesc la nimic. Scoala nu e de vina pentru tot ce are rau un om, la fel cum nu are scoala toate meritele pentru ce a ajuns un om. Iar tu, ca individ, nu ar trebui nici sa-ti fie rusine cu studiile tale, nu ar trebui sa le ignori, dar nu ar trebui nici sa te lauzi cu ele la 20 de ani dupa terminarea facultatii, de parca ar fi unica realizare profesionala din viata ta.

Un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s