Exista profesori pe care ii urati?

Daca ar fi sa fac vreun sondaj prin scoala, as incepe cu intrebarea: Exista profesori pe care ii urati? Daca da, de ce? Ce v-au facut ei?

Sunt multi dascali injurati pe nedrept de elevi, elevii aproape li se urca in cap, insa sunt si dascali care se poarta extrem de urat cu elevii. Oamenii aceia detin puterea si se folosesc de ea. Nu ezita s-o faca. Se si mandresc cu asta.

Vreau sa va povestesc 5 faze. Nu dau nume, nu vreau sa ma trezesc cu procese, insa mi se par relevante:
1. O profa tocmai lasase corigent un elev. Ma rog, corigenta semestriala. Semicorigenta zic unii. Acel profesor ajunge de serviciu pe scoala in semestrul urmator. Profa aceea, de fizica fiind, era pe hol cu alta colega de-a ei si ii zice razand cu gura pana la urechi: Cutarescu, ia zi-i colege-i mele de ce ai picat tu semestrul trecut? Pentru un semn a picat – Ha-Ha-Ha.
2. O invatatoare ajunsa la varsta pensionarii inca mai da o mana de ajutor. Nu sunt invatatori. Asta e, daca nu sunt, incearca si ea. La un moment dat are un conflict cu un elev. Se plange apoi ca nu-i intelege pe ceilalti. Nu intelege cum e cu telefoanele (cum sa aiba telefon un elev de clasa a patra), nu ii intelege deloc pe actualii elevi. Nu stiu daca a prins orele online din pandemie, cred ca nu. SPER ca nu. Am dubii ca s-ar fi descurcat. Desi ar fi fost amuzant sa ii indemne pe elevi sa … foloseasca telefonul mobil in timpul orei. Sa-l foloseasca pentru a se conecta, evident.
3. O profesoara, chiar diriginta acelei clase, are la un moment dat ca oaspete o alta colega, de alta materie. Acea colega spune elevilor urmatoarea chestie: noi, ca profesori, putem oricand sa va punem o intrebare al carei raspuns nu il stiti si sa va dam nota 2. Nu ne provocati sa facem asta. Ar trebui sa fiti recunoscatori ca nu facem asta constant.
4. Un alt profesor povesteste elevilor: „Aveam un profesor cand eram eu elev care venea in clasa si zicea pur si simplu: tot randul de la fereastra are nota 2. Daca tineti neaparat, va pun si intrebarile, dar nu cred ca e nevoie.”
5. Un student pica o materie de drept candva inainte de 1989. Pe vremea aceea nu puteai intra cu o restanta din anul precedent. Acel student invata toata vara acea materie si se indragosteste iremediabil de ea, drept urmare ajunge s-o predea niste zeci de ani.

Judecati voi fiecare caz in parte, nu o voi face. Nu va zic nici cine sunt protagonistii (decat in privat, daca insistati). Voi incheia, insa, cu un banc:

O învatatoare din Giurgiu obisnuia sa il certe in fiecare zi pe Ionel, elevul neastampărat din ultima banca. Ii atragea atentia mereu si mereu ca nu e bine sa te porti urat, sa injuri, sa iti jignești colegii si invatatoarea, dar mai ales ca e rau sa nu inveti și sa te multumesti cu notele cele mai mici din clasa. Pe Ionel nu-l interesau toate astea, continua sa se joace in ore, sa alerge in pauze, sa deranjeze elevii in timpul lectiilor si sa fie, intr-un cuvânt, o pacoste pentru invatatoarea lui. Cand, in cele din urma, mama lui Ionel a ajuns la scoala, la sedinta, invatatoarea i-a spus in fața tuturor celorlalti parinti ca băiatul ei este cel mai neobrazat, prost crescut, murdar si idiot copil pe care l-a vazut in intreaga ei cariera. I-a spus mamei ca Ionel reprezinta tot ce poate fi mai rau si mai dezagreabil la un elev. Socata sa auda astfel de lucruri de la scoala, mama lui l-a mutat imediat din scoala. S-au mutat si din oraș, iar ulterior l-a înscris pe Ionel la o scoala din Brasov. Cincisprezece ani mai tarziu, invatatoarea din Giurgiu a suferit un infarct miocardic, fiind la un pas de moarte. Medicii au sfatuit-o sa apeleze la o procedura chirurgicala speciala, care putea fi efectuata numai de un singur medic în Romania, la Spitalul Municipal din Brasov. Fiind singura sansa de a supravietui, invatatoarea s-a inscris pentru operatie. A fost transportata la Brașov, iar operatia a fost o reusita. Aflata in salonul de terapie intensiva, dupa procedura chirurgicala care durase mai mult de sase ore, invatatoarea a deschis ochii si a vazut, pentru prima data, chipul tanarului doctor care o operase si care ii zambea. Cateva secunde mai tarziu, privirea i s-a incetosat, chipul i s-a invinetit, s-a zbatut putin si a murit. Doctorul, ingrozit de moartea subita a invatatoarei, s-a uitat imprejur, neințelegand cauza, si atunci l-a văzut pe Ionel, omul de serviciu al spitalului, care ii deconectase aparatele pentru a baga aspiratorul in priza.

Acum imaginati-va acest banc ca fiind real (de el chiar nu stiu daca este, dar eu zic sa ni-l imaginam ca atare). Daca ati auzi despre un astfel de caz, v-ati revolta, nu? Ati dori condamnarea vinovatului, unii ar cere, special pentru acest caz, pedeapsa cu moartea.

Acum hai sa ne imaginam ca ar fi vorba despre elevul corigent si profa de fizica de la punctul 1. Ori despre profesorul DIN POVESTEA de la punctul 4. L-ati mai condamna atat de mult? Asa-i ca unii dintre voi l-ati intelege?

Eu mai intreb ceva, la fel de important: daca un om iese din scoala plin de frustrari si de venin, oare profesorii nu au nicio responsabilitate?

Da, exista acum o gramada de modalitati prin care elevii isi evalueaza profesorul. Stiu ca ele sunt la facultati, cand vorbim de studenti ADULTI. Problema e ca omul a fost MODELAT in scoala si in liceu, in facultate deja e prea tarziu.

Deci as intreba elevii daca esti profesori pe care-i urasc, asa cum tot pe elevi i-as intreba, la limba romana, care este opera lor preferata ori personajul lor preferat. La fel cum i-as intrebas, la 20 de ani de la terminarea studiilor, cat de importante cred ca ei ca le-au fost. Ce bine, totusi, ca nu decid eu toate astea!