Adio teze!

Cand eram in scoala si in liceu nu exista chestie s-o urasc mai mult si mai mult decat teza. Nu stiu de ce, nu era vorba de emotii sau altceva, ci pur si simplu. A fost, ca sa zic asa, ura la prima vedere.

Teza era, zica-se, dovada maturizarii. Teza se dadea de la gimnaziu incolo, era una dintre dovezile ca te-ai maturizat, ca ai trecut de etapa scolii primare.

Initial teza valora 50% din medie. Practic, puteai sa nu inveti nimic, sa iei 4 pe linie, caci teza te putea salva. Sau invers, niste note bune obtinute la oral sau in scris puteau fi anulate de o teza catastrofala.

Ulterior, valoarea tezei a scazut, a ajuns sa valoreze doar o treime din medie. Era un calcul banal, pe care orice elev de clasa a V-a il putea face, insa multi profesori de limba romana ori de alte materii umaniste, de toceala, se incurcau in el. Se facea o medie a notelor, media aceea se inmultea cu 2, se aduna teza (rotunjita) si se impartea la 3.

Personal, nu am inteles niciodata ideea unei teze. Evident, nici spaima, ura, pe care le aveam fata de aceasta. Fata de acestea.

Ulterior, cand am ajuns la facultate, examenele mi s-au parut cumva usoare, banale, firesti. Teza, insa, avea ceva magic in ea, ceva blestemat, ca sa fiu mai exact. Parca a fost inventata de o vrajitoare si avea in ea un blestem.

Nu despre teze vreau sa va vorbesc neaparat, ci despre reactiile pe care le-am vazut pe Facebook vizavi de acest anunt: Adio teze. Foarte multi internauti trecuti de 30 de ani critica aceasta decizie, argumentul lor principal fiind „asta era marea problema a invatamantului”? Evident, alaturi de remarci de genul „eu am dat multe teze, 2, 4, chiar 6, si nu am mai murit”.

Pe scurt, orice schimbare din educatie este primita cu huiduieli, cu fluieraturi, cu reticenta. Teza, asa cum spuneam mai sus, are ceva magic in ea, ceva sfat. Acel ceva era detestat de elevi ca mine, dar era adorat de tocilari. Pentru ei, teza era confirmarea valorii lor, teza era ceva ce abia asteptau sa vina, sa arate ce pot, sa arate cat sunt de buni.

Pentru multi, singura problema a scolii romanesti este cea financiara. Daca am avea scoli mai bine dotate si cadre didactice foarte bine platite, toate problemele se vor rezolva de la sine. Nostalgicii sustin ca scoala romaneasca din comunism era fabuloasa, asa ca orice modificare adusa acesteia este un adevarat sacrilegiu.

Pentru mine, Adio teze este un anunt excelent. Daca as avea copil m-as bucura enorm de acest lucru. Nu sunt naiv sa cred ca toate problemele invatamantului inferior, preuniversitar, se vor rezolva. Insa mi se pare un semnal suficient de puternic, un inceput foarte bun.

Inclusiv reactiile negative la acest anunt mi se par un semn bun. Daca le veti urmari cu atentie, daca veti parcurge argumentatia celor care se opun, va veti da seama ca am dreptate. Nimeni, dar nimeni nu a putut demonstra utilitatea tezelor. Nu a facut-o. Argumentele de genul „nu schimba caci orice schimbare este periculoasa” mi se par aiuristice, un conservatorism absurd. Nu stiu, nu cred, nu vreau sa cred ca este specific doar poporului roman.

Nu sunt de acord cu extremele, nici cu schimbarea de dragul schimbarii, sa schimbam ceva, nu conteaza ce, dar nici cu mentalitatea contrara, sa nu schimbam nimic, ne e teama de schimbare. Ambele sunt la fel de nocive, la fel de grave, de periculoase.

Adio teze, dragi copii! Bucurati-va ca scapati de ele. Fiti mandri ca sunteti cei care puteti spune, peste ani, cum era cu teze si fara teze. Si, in general, bucurati-va de viata si de tinerete!