Arhive blog

Fa-ti blogul pe o data speciala!

Fa-ti blogul pe o data speciala!

 

Blogul nu este ori nu ar trebui sa fie o chestie la misto. Stiu ca multi si-au deschis blogul astfel, recunosc ca si eu, dar tocmai din acest motiv va sfatuiesc sa nu faceti asta. Sa nu MAI faceti asta.

Va zic eu ce am facut si de ce. Si ma dau exemplu, intai asa da, apoi asa nu.  Read the rest of this entry

Saptamana altfel LA TEATRU

Saptamana altfel LA TEATRU

Nu sunt in elev, nu (mai) am elevi printre apropiati. Totusi, am reusit sa ma infiltrez printre elevi saptamana aceasta. Cum? Simplu: mergand la teatru.

Am vazut la 2 teatre cu care colaborez spectacole la ore ciudate. Da, ora 15, respectiv ora 11, in timpul saptamanii, sunt ore ciudate. Am dat mailuri celor 2 teatre, am primit confirmarea ca nu e eroare pe site, mi-am rezervat loc si am mers la teatru. Am martori in acest sens, nu am facut asta de capul meu. Read the rest of this entry

Nevoia de teatru. Nevoia de cultura.

Experienta personala

Pana acum cativa ani se putea spune despre mine ca eram total strain de teatru. Nu ma mandresc cu asta, dimpotriva. Chiar regret enorm. Puteam face multe daca aveam minte …

Recent, insa, am descoperit teatrul. De ce abia acum? Nu din vina teatrului, ci a mea. Si, poate, a anturajului. A anturajului din 2 motive:
1. Nu am avut in jurul meu persoane care sa ma ia, cu forta, la teatru. Nu am avut prieteni care sa impartaseasca aceasta pasiune. Suntem dependenti de anturaj, oricat am vrea sa nu recunoastem asta. Si eu am fost.
2. Pe langa asta, este un fel de norma sociala ca nu ai voie sa mergi singur la film ori la teatru.

In plus, cum ar fi sa spui prietenilor tai ca ai dat 50 de lei pe un bilet la teatru? „Scartarule, mie nu mi-ai da nicio bere, dar pe biletul ala ai dat 50 de lei”…

In prezent, merg des la teatru. Pe blog scriu la fel de des despre spectacolele la care asist. Si acum sunt „criticat” de cativa: prea multe articole despre filme si teatru… prea multa cultura la tine pe blog. Nu mai avem ce lectura pe bloguletul tau …

Cum ma simt la teatru? Extraordinar! Iti da o stare extraordinara sa vezi actorii in fata ta, sa simti, la final, ca poti sa-i rasplatesti cumva. Macar prin aplauzele tale sa le arati ca au facut o treaba admirabila. Si, cel mai important, simt ca trebuie sa revin acolo. Acolo nu inseamna fix acelasi loc, fix acelasi scaun, ci acolo, la teatru. Poate fi un teatru clasic, cu actori consacrati, sau teatru independent, eventual cafenea. Nu conteaza. Tot teatru este, acelasi efort este depus. Read the rest of this entry

%d blogeri au apreciat asta: