Prafuitele scrisori …

Salutare din nou,

Acest articol este participant la Blog Power 27 (dupa 2 saptamani de pauza revin in concurs). Tema este: „Scrisoare către…
Deja un mijloc invechit de comunicare – scrisoarea. Pentru cine aș scrie câteva rânduri pe o pagină și despre ce ar fi? De dragoste? De mulțumire? De iertare? Ne putem exprima mai bine în scris?”

O tema despre care am mai vrut sa scrie. Vazusem mai demult un articol pe tema asta (nu mai stiu al cui si unde) si am vrut sa scriu si eu. Acum am ocazia.

Si incep direct, raspunzand clar la intrebare: cuiva care apreciaza scrisorile. Scrisoarea o vad ca pe un cadou. Inainte, pe vremuri, era o necesitate. Eram departe de familie, de cei dragi, iar scrisoarea era un mijloc de a comunica. Nu aveam altul, asa ca apelam la el. Acum, scrisoarea nu mai este demult unicul mijloc de comunicare. Are si avantaje, si dezavantaje. Ca sa fiu obiectiv pana la capat, hai sa prezint, pe scurt, dezavantajele scrisorii:

1. Expresia: UMPLI CASA DE CHESTII INUTILE se poate aplica si scrisorilor. Un mail (scrisoarea electronica) este mult mai usor de „stocat”. Ocupa loc doar pe serverele yahoo (ori gmail).
Bine, discutia despre mailuri este si ea ampla. Am scris o chestie legata de urari si acum completez. Asadar, oamenii considera pana si mailul ca ceva invechit. Vor sa scrie mesaje cat mai scurte si cat mai la obiect. Care sa fie si vizibile. Vad constant atatea mesaje pe facebook: X, TE ROG SA MA CONTACTEZI, VREAU SA-TI FAC O PROPUNERE. De ce dai mesajele astea pe perete si nu ca mesaj personal?! Nu stiu 🙂
Pe de alta parte, partea cu chestiile inutile poate fi tradusa si intr-un mod ecologist. Sunt oameni care considera ca fac un bine naturii scriind mail in loc de o scrisoare clasica. Asa gandesc ei, niciun argument din lumea asta nu-i va convinge ca nu e asa.

2. Timpul este iarasi o mare problema. Scrisoarea ajunge intr-un timp relativ indelungat. Ok, ajunge mai repede decat ajungea pe vremuri. Dar emailul ajunge imediat. Din acest motiv nu poti scrie o scrisoare URGENTA (inca exista TELEGRAMELE). Scrisoarea ramane deci pentru chestiile neurgente, si eventual de suflet. Ori pentru chestiile oficiale, desi acum si mailul a devenit o metoda oficiala prin care poti sa anunti/reclami ceva.

3. Efortul de a te duce pana la posta, de a pune pe celalalt sa mearga pana la posta… Daca trimiti recomandata, postasul nu mai vine de lene cu scrisoarea acasa, ci lasa in cutia postala un aviz. Iar tu trebuie sa te duci la posta sa iei scrisoarea. Daca esti om tanar nu e o problema decat de timp (posta s-ar putea sa se inchida pana termini tu munca/facultatea). Daca e vorba insa de persoane in varsta, altfel sta treaba.

4. O problema mare, pe care putini o constientizeaza: scrisul ! Da fratilor, exista persoane care au un scris foarte urat. Si cu mandrie spun ca fac parte din ele. Pe pc lucrurile stau altfel. Aici toata lumea scrie la fel. O scrisoare „clasica”, scrisa pe pc si pusa in cutia postala ar fi un compromis de neconceput pentru unii. Dar pur si simplu: daca scrisul urat te dezavantajeaza, de ce sa te incapatanezi sa ti-l etalezi? Oamenii mari se spune ca isi folosesc stiloul doar pentru a semna. Sau ma rog, asa se spunea pe vremuri. Acum, toti suntem sau devenim oameni mari. Dupa studentie, cand scapi de examene (desi si acolo, daca dai grila doar bifezi), nu prea mai esti pus in situatia de a scrie mult cu stiloul. Si majoritatea nu prea regreta acest lucru.

Acum sa vedem si avantajele:

1. Scrisoarea este mai personala. E ceva in care pui mai mult suflet. Care necesita un timp mai mare de lucru. Si ceva care ramane celui caruia i-o trimiti. Sau ma rog, asta daca el tine la scrisori si apreciaza gestul.

2. Scrisul este si el un indicator. Multa vreme psihologii analizau personalitatea umana SI dupa scris. Iar unii oameni considera ca pot vedea cum a fost conceputa acea scrisoare dupa scris. Daca e tremurat inseamna ca a fost scris cu emotie. Daca e clar si lin inseamna ca a fost scris „rece”. Sau poate a fost data altcuiva sa fie scrisa… Oricum, reflecta personalitatea.

3. Scrisoarea e ceva care ramane. Faptul ca se ingalbeneste in timp o face mai valoroasa.

Acum, sa discut problema mea. Eu n-am mai scris o scrisoare de ani de zile. De cand eram mic de tot. Si tocmai din cauza scrisului. Daca pot sa inlocuiesc scrisul de mana, o fac fara ezitare. Si ajung si la punctul initial: am dubii ca vreun prieten de-al meu ar aprecia gestul meu. Singurele care ar aprecia ar fi probabil niste rude mai in varsta. Sunt convins de asta. Un om care iubeste scrisorile este unul care le si scrie. Dintre prietenii de varsta mea nu stiu pe cineva care sa aprecieze asta. Si mi-ar fi ciudat sa-i spun cuiva: bai, stii, ti-am trimis o scrisoare. Acel cineva, el sau ea, o sa ma bata la cap sa-i spun ce scrie acolo. Iar eu ori ii zic, asta insemnand ca stric tot farmecul scrisorii, ori refuz sa-i zic, ceea ce va genera o cearta. Trist, nu?

Legat de cadouri, am scris pe vremuri un articol .Scrisoarea este un cadou. Care cadou trebuie sa reprezinte pe cel care o primeste, dar si pe cel care o da. Da, pe mine nu ma reprezinta scrisorile. Prefer sa dau o carte cadou, si sa-mi las o urma pe ea. Oricat de lunga ar fi.

Legat de celelalte intrebari din tema de saptamana asta, raspunsurile mele ar fi:

1. Teoretic scrisoarea poate fi despre orice. Nu cred ca o impacare e mai probabila in urma unei scrisori. Dimpotriva, o impacare e mai probabila in urma unei discutii face to face.

2. In scris ne exprimam mai bine. Dar tot scris inseamna si un mail, si un mesaj pe facebook. Si un articol pe blog 🙂 Da, eu zic ca e mai de efect sa scrii un articol prin care sa-ti ceri scuze pe blog decat printr-o scrisoare care cine stie cum e pierduta/aruncata de destinatar. Sunt eu nebun?

In final, trag o concluzie: intai a fost scrisoarea. Apoi a fost inlocuita de mail (electronic-mail, posta electronica). Apoi a venit era blogurilor. Apoi au aparut facebook-ul si twitter-ul. Apoi a aparut pinterestul. De fiecare data, progresul a insemnat cat mai putin scris, cat mai putina exprimare. Time is money, deci n-avem timp de scris foarte multe. In consecinta, daca s-a ajung sa se spuna ca bloggurile sunt demodate (iar articolele lungi, precum acesta, sunt … IMPOSIBIL DE CITIT), ce pretentii sa mai avem ca scrisoarea, batrana scrisoare, ar putea sa mai existe. A, si printre toate aceste mijloace tehnologice s-a interpus, candva, si sms-ul. Care sms a fost transformat, online, in twitter. Asta este adevarul, fie ca ne convine sau nu.

Salutari BLOGOSFERICE tuturor 🙂

update: Articolele participante:

1. Prafuitele scrisori … 2. Scrisoare catre copilarie
3. Scrisoarea 4. Scrisoare Destinata Trecutului
5. O ultima scrisoare 6. Ti-as scrie…
7. Drag prieten 8. Scrisoare pentru tine
9. Scrisoare pentru noi 10. Draga…
11. Scrisoare din viitor

9 comentarii

  1. nici eu nu sunt de acord cu opiniile tale. eu inca primesc si daruiesc nenumarate scrisori, deci pt mine si pentru multi alti oameni, nu vor deveni niciodata demodate.

  2. Conteaza si varsta inseamna. E exact cum am zis eu: cine daruieste scrisori va dori sa si primeasca 🙂 Si va aprecia. Daca eu nu primesc scrisori inseamna ca ai mei prieteni nu le apreciaza, deci nici n-as putea sa le dau 🙂 simplu 🙂

  3. Eu cred că ai uitat romantismul pe care îl are în plus o scrisoare. Este mult mai personal, dovedeşte că persoana respectivă a vrut cu tot dinadinsul să scrie şi s-a străduit să-şi aştearnă gândurile, să umple câteva foi, să meargă să caute plic şi timbru 🙂 Da, este mai puţin folosit ca mijloc de comunicare, dar sunt multe locuri în ţară unde oamenii nu au calculator sau conexiune la internet. Depinde de vârsta de care vorbim, de posibilităţile materiale şi de implicarea pe care o simte fiecare. În plus, ai văzut Poştaşul (The Postman), ce se întâmplă când civilizaţia dintr-un motiv oarecare nu mai are internet sau calculatoare – mâna şi creion tot va avea 🙂

Lasă un comentariu