LEAPSA: Am intrebat 10 bloggeri

Nu mai primisem de ceva timp provocarea de a posta o leapsa. Zisesem ca nu mai fac din astea, ca-s usor puerile, dar cumva starea mea s-a schimbat (in bine) si am un chef nebun de asa ceva. Deci … leapsa sa fie.

UPDATE: A pornit, DE FAPT, de la Ramona, care ma provocase din start! Mea culpa! ~~A pornit de la~~ Almona, dar eu am fost provocat de Alex Popa. Asadar:

Dacă ai putea alege un fel de mâncare pe care să îl mănânci pentru următoarea lună (fără să ai voie să mănânci altceva), care ar fi acela?

Intrebarea e grea din mai multe motive. Imi permit sa le enumar (sunt in numar de 3):

Nu-mi place sa mananc aceeasi mancare mai mult de 3 zile. Deci in afara cazului in care as fi obligat de imprejurari (pistolul la tampla sa zicem), nu m-as vedea mancand absolut nicio mancare timp de o luna de zile.
Trebuie sa ma gandesc la o mancare cat de cat sanatoasa. Caci oricat de nesanatos as manca, nu cred ca e ok pentru niciun organism sa manance o luna de zile doar cartofi prajiti (primul raspuns pe care am fost tentat sa-l dau) ori doar pizza (al doilea raspuns intuitiv pe care voiam sa-l dau).
Trebuie sa fie un fel de mancare nici prea greu pentru a fi mancat seara, nici prea putin satios (caci ar trebui sa-l mananc si dimineata, si la pranz). Sper doar sa am posibilitatea sa-l pot manca intr-o cantitate reglabila: foarte mult dimineata, mult la pranz, putin seara).

Drept urmare, luand in considerare aspectele de mai sus, indic urmatorul fel de mancare: piure de cartofi cu pulpe de pui. Nu e nici pe departe felul meu preferat, dar e singurul care indeplineste conditiile de mai sus. As prefera si cu nitica paine, ce-i drept.

Pleci într-o vacanță de două săptămânii pe o insulă exotică și aproape pustie și poți lua cu tine un actor, un blogger/vlogger și un antreprenor (români sau străini). Pe cine iei?

Sa ii luam pe rand.

La actori cred ca as opta pentru actrite (oare de ce?). Aici oscilez intre Jennifer Lawrence (a rezistat ea in ringul Hunger Games, sigur va rezista si langa mine) din afara si Ana Ularu de la noi (febletea mea in ceea ce priveste actritele de la noi). Daca ar fi sa iau musai un actor, habar n-am pe cine as lua. Pe bune ca nu stiu.

Vloggeri nu urmaresc, nu ma pasioneaza ideea, dar daca ar fi sa aleg musai unul, l-as lua pe Ovy Patrascu. Daca acolo, pe insula exotica, am gasit o consola, cred ca as invata sa joc si eu FIFA.

Dac-ar fi sa aleg un blogger pe care sa-l iau cu mine, alegerea ar fi foarte grea. Greu sa ma decid ce blogger as lua, dar cred ca as lua pe unul de travel (s-ar descurca mai bine pe o insula). Cred ca as alege-o pe Oana Racaru (nu stiu cat de bine cotata este, dar eu o urmaresc cu interes si am incredere in articolele ei mai mult decat intr-ale multora bine cotati).

Acum ar trebui sa aleg si un antreprenor, doar ca nu voi face asta. Nu am ce face un antreprenor pe o insula pustie. Drept urmare, fie las un loc liber, fie iau 2 actrite in loc de antreprenor. Ceea ce e optiunea mea numarul 1, daca se poate.

Stim cu totii ca in copilarie visam cel mai mult. Spune-ne un vis pe care il aveai in copilarie si s-a îndeplinit si unul care nu s-a indeplinit.

Cand eram mic de tot, visam sa ma fac fotbalist. Am stiut din start ca nu voi deveni, lipsa de talent era evidenta, dar eu tot invidiam fotbalistii. Invidiam ideea in sine, ca executia unui om sa bucure mii de oameni. Mi se pare si acum fascinanta ideea.

Legat de vis implinit, as putea spune multe, fara sa fie vreunul cu adevarat spectaculos. Am visat candva sa ajung in Paris si am ajuns. Am visat sa ajung in Barcelona si am ajuns. Am visat, totodata, sa ma duc undeva si sa ma legitimez nu cu vreun badge, nu cu un brand mare, ci cu mine insumi ori cu ceva construit de mine. Si asta fac zi de zi 🙂 Deci cam am cu ce sa ma laud, nu?

Primesti un cadou foarte urat de la prietena cea mai buna/prietenul cel mai bun. Ii spui ca e oribil sau te prefaci ca iti place?

Aici e foarte important ce inseamna cadou urat si cat de insistenta e persoana-n cauza. De pilda, am primit de-a lungul timpului mai multe carti de dezvoltare personala, pe care le dispretuiesc. Noroc ca nu si-au scris oamenii numele pe ele, drept urmare le-am putut da dupa cativa ani. Inca mai am asemenea abominatii prin biblioteca, de care voi scapa cat de curand.

Am primit, de asemenea, tricouri ori haine care nu-mi sunt bune. Nu le port, ca nu pot.

Haine urate ori prea simpliste am primit, le port, dar doar din greseala. Atunci cand am chef sa fiu banal. Noroc ca-s foarte putine.

Altfel, nu m-am intalnit cu situatia-n cauza, nu stiu ce as putea primi atat de urat, cert este ca primesti ceea ce altii au impresia ca ti se potriveste. Asa ca daca as primi ceva urat, m-as strofoca sa aflu de ce acea persoana a vrut sa-mi faca acel cadou.

De prefacut ca-mi place nu ma voi preface, dar nici nu i-as zice direct ca-i oribil. Cred ca as schimba subiectul :))

Cert este ca in mod direct nu m-am confruntat cu situatia. Sa fie oribil nu, sa fie ceva ce nu e chiar pe gustul meu, gen o carte de alt gen, asta da. Dar nu dau cu pietre. Nicidecum.

Este sfarsitul lumii. Ce carte ai pune in capsula cosmica pentru a pastra o „urma” a umanitatii?

Se spune despre mine ca nu citesc carti foarte bune. Bune da, multe da, dar evit cartile cu adevarat bune. Profunde.

Recunosc, am dat de carti geniale de-a lungul timpului, dar recunosc ca mi-ar fi greu sa aleg una despre care sa spun ca-i fundamentala. As tinde sa spun Zorba Grecul, raspunde perfect cerintei, este o urma a umanitatii, pe mine ma duce cu gandul si la superba ei ecranizare, doar ca apoi m-as gandi daca nu cumva am facut o nedreptate. Intai si intai, fata de poporul meu (salvez o carte greceasca in loc sa salvez una romaneasca). Insa oricat de misto ar fi fost multe carti romanesti citite, nu stiu daca e vreuna cu adevarat fundamentala. As zice Morometii, dar nu cred ca este chiar atat de indispensabila (scuzati-mi exprimarea voit gresita) pe care ne-am dori noi sa fie.

Eu de la 7 ani. Cu el nu stiu ce as putea vorbi. Dar ceva i-as zice si lui 🙂

Daca ai putea calatori in trecut si sa discuti cu tine cel/cea de 18 ani, ce sfaturi ti-ai da? (maxim 3)

I-as spune sa se maturizeze mai repede, dandu-ma exemplu: uite, ba, la 33 de ani tot imatur vei fi. Fa ceva sa schimbi asta!

Ti se ofera sansa de a juca in filmul realizat dupa cartea ta preferata. Pe cine ai interpreta si de ce?

Aici o sa trisez un pic, modificand un pic senzul intrebarii. In primul rand, pentru ca nu exista cartea mea preferata. In al doilea rand, pentru ca vreau sa evit ecranizarile deja facute. Nu voi zice Zorba Grecul, pentru ca o re-ecranizare, un remake, ar insemna ca cineva va incerca sa strice un film genial.

In al treilea rand, cand ma gandesc la mine trebuie sa ma gandesc la un personaj care ar trebui sa-mi semeneze, macar un pic. Caci n-as putea juca un personaj cu care nu am nimic in comun.

Drept urmare, tind sa zic Evert Backstrom (Cazul Linda & Ucigasul Dragonului), un anchetator cu care hai sa zicem ca am ceva in comun. Nu sunt nicidecum cartile mele preferate, sunt hai sa zicem decente, dar personajul este absolut divin. Pentru personaj as juca in aceste eventuale ecranizari (desi, sa ne intelegem, nu am deloc talent actoricesc).

Ce te motiveaza sa scrii pe blog?

O intrebare buna, pentru ca tot sunt eu in bransa si din asta traiesc.

Intai si intai, motivatia trebuie sa existe ca motiv principal pentru existenta blogului. Tu trebuie sa iti doresti sa iti impartasesti experientele, gandurile. Tu trebuie sa simti ca trebuie sa spui altora ce iti place, ce iti displace, ce te incanta si ce te enerveaza.

E drept, cand traiesti din asta, o motivatie vine si din portofel. Te gandesti ca trebuie sa mai scrii pe blog, comunitatea iti cere sa mai scrii. Asta nu inseamna, insa, ca articolele trebuie sa para toate fortate. Sa para ca le scrii din obligatie. La fel cum un sofer de taxi trebuie sa aiba pasiunea condusului si chiar daca e plictisit, enervat, sa nu para ca e pe traseu din pura obligatie.

Eu inca am lucruri de transmis, drept urmare am inca motivatie. Si consider ca atat timp cat imi va merge mintea si imi vor merge mainile voi avea motivatia necesara sa scriu.

Stiu, sunt defect!

Primesti un premiu (in bani) pe care esti convins/a că nu il meriți. Cum reactionezi?

Aici iar am o problema cu intrebarea, cu formularea, caci nu stiu cum as putea fi eu convins ca nu-l merit.

Cand vorbim de competitii tip Super-Blog 2019, ca tot am scris eu articolul cu impresii despre competitie, nu prea poti spune ca meriti. Da, deseori castigi cu articole cu care nu te asteptai sa castigi. In schimb, articolele la care tii, pe care le consideri foarte bune, sunt notate slab. Drept urmare, nu vad cum as putea fi convins ca nu il meritam.

Totusi, referindu-ma tot la competitii tip Super-Blog, nu ca ar fi singura, atunci cand castig nemeritat am impresia ca este un mod al Universului (al Divinitatii, in orice forma ar exista Ea) de a compensa lucrurile. Am avut atatea concursuri pe care meritam sa le castig, dar n-am facut-o, drept urmare acum era timpul sa castig nemeritat.

Deci m-as bucura.

Chiar daca inca nu sunt convins ca exista vreun concurs unde sa fiu convins ca nu merit premiul.

Spune-ne ceva despre tine ce nu ai mai spus public pana acum.

Hmm, aici e greu sa spun ceva. Diverse secrete am spus, intr-o forma sau alta, in diverse situatii, iar pe cele nespuse nu vreau sa le dezvalui, caci nu le-am spus cu un scop.

Hai sa spun ceva ce putini stiu: nu stiu sa inot si am teama de apa. O teama nu cand vad o cada plina, ci o teama de o apa care fie curge, fie face valuri, o teama atunci cand nu simt pamantul sub picioare.

Sunt convins ca niciodata nu voi putea invata sa inot.

Ah, si o chestie pe care o stiti, dar pe care unii n-o concep: nu am carnet si nu imi doresc sa-mi iau. Cred ca toata viata voi fi pasager. Am simtit nevoia sa spun asta din nou.

Acum voi eticheta 10 bloggeri, caci asa-mi cere regulamentul:

+ bineinteles, Oana Racaru, deja taguita mai sus (stiu, joc murdar), care Oana a scris SI EA de 1 decembrie pe bloguletul meu de carte.

Leapsa trebuie preluata dand MINIMUM doua link-uri: cel al initiatoarei Almona si linkul de unde ai preluat-o (celui care te-a provocat), in cazul celor de mai sus linkul acestui articol. Leapsa poate fi preluata, la liber, de catre oricine. Eu am mai vazut-o la Dana Codori, Dana Jugaurs (Bibelou) si la Otilia DIma.

Gata. Desi unii au rezolvat leapsa asta repede, eu am scris peste 1800 de cuvinte. Asadar, laudati-va si voi, pe propriul blog: AM INTREBAT 10 BLOGGERI. Vedeti ce va raspund 🙂