Am fost dintotdeauna un elev intarziat CAND INVATAM DIMINEATA. Tin sa subliniez acest lucru. Pentru mine, acest lucru nu cred ca ar trebui sa fie definitoriu, nici nu este, insa de la el plec pentru a va vorbi despre subiectul zilei: intrarea profesorilor.
In scoala generala aveam o directoare foarte rea. Ma rog, hai sa zicem exigenta. Ideea e ca urla la tine si cand trebuia, si cand nu trebuia. Pe ea o vedeai cam tot timpul urland, asa ca nu iti dadeai seama ca poate vorbi si normal. Ma rog, asta era imaginea mea de pe vremea aia.
Ideea este ca la scoala generala (si la liceu la fel, dar ajung imediat si acolo) poarta era inchisa prin curtea scolii in afara pauzelor. Altfel spus, daca intarziai aveai fix 2 variante: fie intrai pe la intrarea profesorilor, fie asteptai sa se termine ora. Unii chiar faceau asta. Ma rog, mai era varianta a treia, exclusa pentru mine, sa sari gardul. La liceu de pilda, varianta asta era aplicata de intarziati aproape de fiecare data (se inchidea curtea, dar daca reuseai sa sari gardul puteai lejer intra in liceu).
Eh, la scoala generala am invatat de la 7:30 doar in clasa a VIII-a. Ma rog, si in clasa intai, dar atunci eram prea mic. Nu eram lasat sa intarzii, ca sa zic asa.
Si in clasa a opta aveam prostul obicei sa intarzii la prima ora. Din 5 zile pe saptamana, de minimum 3 ori intarziam. Ma rog, nu foarte mult, dar indeajuns de mult incat sa se inchida poarta.
Eh, de fiecare data cand intarziam intram pe la intrarea profesorilor. Lucru cu care nu imi era deloc rusine, consideram ca nu fac nimic ilegal. Nimic penal. Nu dau in cap, nu vorbesc urat. Oare ce e asa grav ca intarzii?
Tin minte ca la un moment dat intrase si un alt coleg impreuna cu mine. Eu o vad pe directoare cu spatele undeva, insa cu tupeu (zicea colegul meu), io i-as zice bun-simt, o salut repede. Clasa mea era la parter, ea se indrepta spre scari, nu stiu daca m-ar fi vazut. Cert este ca s-a intors, m-a salutat si ea si mi-a zis sa intru repede la ora. Culmea e ca stia exact ce ora am si cu cine. Ea chiar stia tot ce misca in scoala.
La liceu (unul de elita: Colegiul National Iulia Hasdeu!) aceeasi poveste. Intarziam rar spre deloc in primele 2 clase, cand invatam dupa-amiaza, dar cand invatam de la 7:30 intarzierea chiar era zilnica. Si intram prin fata. Pe la intrarea profesorilor cea sfanta.
Tin minte ca de cateva ori a intrat si profa cu care aveam ora. Care profa imi lua apararea, zicea ca nu fac nimic rau ca vreau sa ajung la ora. Si in plus, daca ea, profesoara, intarzie, eu nu intarzii, ci ajung exact la timp.
Oricum, ideea este ca nu am inteles niciodata cum e cu intrarea profesorilor. Nu am inteles logica din spate. Inteleg de ce nu ai lasa elevii sa iasa, sa chiuleasca, desi nu e nimeni nebun sa chiuleasca IN TIMPUL ORELOR. Insa de ce ai interzice elevilor sa intre?!
Stiu, veti zice ca-s greu de pazit doua intrari. Doar ca, vedeti voi, de fapt intrarea elevilor nu era pazita. Nu te intreba nimeni cine esti si de ce ai venit. Poate esti elev proaspat transferat si iti cauti clasa. Sau poate esti un pedofil care isi cauta tinte.
Intrarea profesorilor era pazita, erai constant intrebat cine esti si ce cauti acolo. Dar cea a elevilor niciodata.
La facultate mi s-a parut firesc sa nu existe intrarea profesorilor. Mi s-a parut ca am ajuns in normalitate dupa 12 ani de absurditate. Nu mi-am pus problema, nu mi-am batut capul, cu intrarea profesorilor, cu logica din spate. In facultate intrai oficial pe unde voiai, pe unde iti era mai usor. Da, uneori erai intrebat cine esti, erai pus sa arati carnetul. Dar nu tot timpul. Bine, pe mine m-au reperat foarte rapid, eram cunoscut si de profesori, si de paznici, chiar si de studentii din alti ani. Nu aveam probleme, se stia ca sunt de acolo.
Am ramas mirat sa aud ca inca mai exista intrarea profesorilor. Mie mi se pare ceva invechit, antic, fara sens. Asa gandeau multi profesori chiar si pe vremea mea. Unul dintre ei, nu-i dau numele, mi-a spus clar ca regulamentele sunt vechi si nu-si bate nimeni capul sa le schimbe. Fix asa mi-a zis: nu ma simt deloc superioara ca intru prin fata, nu mi se pare firesc sa existe intrare separata, insa nu ma obosesc sa cer schimbarea acestei reguli si nici elevii nu-s atat de afectati.
Ceea ce este elocvent pentru modul nostru de a fi: multe lucruri nu s-au schimbat pentru ca multora le e lene. Considera ca nu le aduce nimic benefic schimbarea, sunt in principiu de acord cu ea, dar nu vor sa-si bata capul. „Ne e lene sa schimbam”. Lucru valabil in multe domenii.
Ca sa concluzionez, am intrat pe la intrarea profesorilor de nevoie si am fost lasat de fiecare data. Uneori cu un pic de cearta, alteori pur si simplu. Nu ma simteam superior ca intram pe acolo, intram pentru ca pur si simplu nu aveam pe unde. Si, sincer va spun, daca as fi acum elev, as face la fel.
Nu spun ce as face daca as fi parinte, va spun doar ca ma bucur din nou ca nu sunt. Si, spre fericirea elevilor, nu sunt nici profesor. Desi intr-un alt context as fi putut fi.
Acum este randul vostru sa spuneti ce parere aveti despre intrarea profesorilor si ce amintiri aveti in privinta ei.
S-o ardem studenteste 
Hașdeu cred că e atipic din acest pdv, am făcut și eu ultimii 2 ani acolo, dar nu-mi aduc aminte să fi văzut intrarea aia mare deschisă vreodată, mi se părea de muzeu 😀 Zic atipic fiindcă pe vremea mea (1985-1986), pe intrarea aia mică, îngustă și laterală, cu o scăriță în spirală horror, pornită parcă direct din ușă, intram de-a valma profi și copii… La intrarea „de muzeu” se făceau doar pozele de final de an. Stau să mă întreb pe bune dacă n-au deschis-o ulterior!
Sau poate nu era așa și oi fi uitat și eu. În orice caz, treaba asta nu anulează nimic din ce-ai zis și cu care sunt total de acord.
Eh. Eu am terminat liceul in 2005. S-au schimbat multe intre timp. Intrarea profilor era cea din fata. Elevii intrau din lateral, nu intrarea stradala (pe acolo doar se sarea gardul), ci prin spate.