UPDATE: MULTUMESC TUTUROR PENTRU VOTURI! SUNT DESTULE PANA ACUM! UIMITOR DE MULTE AS ZICE!
Salutare din nou,
Acest articol este participant la concursul BLOG POWER 23.
Tema de saptamana asta:
”Sinceritate si Adevar – Sinceri cu noi insine, sinceri cu ceilalti. Poate fi sinceritatea totala? Dar adevarul poate fi absolut? Mai este sinceritatea o virtute sau a devenit o slabiciune?”
Asadar, sa incepem …
Adevarul si sinceritatea… Aparent sinonime, in practica nu e chiar asa. Este diferenta dintre obiectivitate si obiectivitatea(dintre obiectivitate si subiectivitate, imi cer scuze pentru eroare 🙂 ). Adevarul imi pare partea obiectiva a lucrurilor. Un lucru este adevarat in sine. Sinceritatea inseamna dorinta de a spune adevarul. Daca un om iti spune ca merge incet si de fapt merge cu 100km/h, el poate fi sincer. El considera ca masina lui prinde 300 si ca mergand doar cu 100 merge incet. E sincer, dar totusi nu spune adevarul.
Sinceritatea poate fi totala, dar poate fi si partiala. Unii considera dovada de ne-sinceritate si ascunderea adevarului. Unii se mint siguri sustinand ca au spus adevarul cand de fapt l-au spus pe jumatate.
Sa dau un exemplu: un barbat isi inseala nevasta/iubita. Dupa ce petrece 2 ore cu „amanta”, acesta se duce sa-si ajute tatal la treburi in gospodarie. Este intrebat de iubita: UNDE AI FOST? El spune: SA-MI AJUT TATAL LA TREBURI. Si atat. El sustine ca n-a mintit. N-are remuscari.
De fapt el se minte singur. Este o chestie fireasca dupa mine. Este ceea ce psihologii si sociologii numesc DISONANTA COGNITIVA! A fi mincinos nu e o calitate. Cand minti pe altul trebuie apoi sa te minti pe tine pentru a avea o imagine buna despre tine. Sau sa accepti ca ai mintit. Pentru unii e mai greu.
Ajungem de fapt la prima parte a intrebarii. Suntem sinceri cu noi intotdeauna? De ce avem pretentia ca altii sa fie sinceri cu noi daca noi insine nu suntem? De cate ori am zis chestii neadevarate altora si apoi am gasit mii de scuze. Pentru noi insine. Sa ne simtim mai bine.
Uneori insa adevarul este o solutie proasta. Si nu ma refer la situatiile cand esti la politie si adevarul te va baga la parnaie. Acolo uneori adevarul este solutia optima. Din multe motive. Ma refer insa la situatia in care tu trebuie sa anunti pe cineva ca e grav bolnav. Sunt atatea cazuri de bolnavi de cancer care au trait ani de zile cu boala fara sa stie. Daca ar fi aflat multi spun ca n-ar fi trait atat. Aici minciuna este cea mai logica decizie. Nici macar acea ruda nu se va supara cand va afla, dupa 3 ani, ca ai mintit-o. Pana si cel mintit intelege importanta minciunii…
Sinceritatea este o virtute. Asta pentru ca putem fi sinceri totali si in orice situatie. Este situatia sfintilor: erau apreciati oamenii care puteau face chestii pe care oamenii de rand nu le puteau face. Care puteau trai intr-un fel in care altii nu puteau. Apreciem ceea ce nu putem face noi de fiecare data. De multe ori sinceritate aduce lucruri rele. Poti sa patesti multe din cauza asta. Dar omul sincer isi castiga adepti. Fani. Isi castiga respectul celor din jur. Poate pentru unii nu conteaza, pentru altii insa da. Undeva, candva, aceste lucruri se vor contabiliza.
Sinceritatea totala nu exista. Si nu are cum sa existe. Legat de adevar/sinceritate, ca sa justific oarecum titlul, imi amintesc ce mi-a zis odata un avocat, in fata tribunalului. Auzise ca m-am inscris la drept si fericit ca cineva il va asculta, imi zicea: AICI SE CAUTA ADEVARUL JURIDIC, NU ADEVARUL ABSOLUT. ADEVARUL JURIDIC E CEL CE POATE FI DOVEDIT SI CEL CE INTERESEAZA SPETA. De exemplu, un om este cunoscut si temut pentru cine este. Este judecat insa intr-un proces de viol. N-are importanta ca el ameninta, injura si face alte chestii. In procesul de viol el poate fi nevinovat. Si tot legat de asta, exista atatia oameni care mor cu dreptatea-n mana. Oameni care au vandut proprietati pe vorbe. Oameni care au fost inselati CU ACTE… Oameni care „mor cu dreptatea in mana”. Adevarul JURIDIC nu este de partea lor …
Adevarul absolut? Sinceritate totala? Cam greu. Imposibil. Nu este insa imposibil sa speram. Si sa incercam sa fim asa. Si sa incepem prin a fi sinceri cu noi. Am mintit pe X pentru a-mi da bani. Ok, asta am facut, hai sa ne asumam. O sa avem o imagine mai proasta despre noi insine, poate o sa ne fie rusine sa ne uitam in oglinda (mie nu, sunt prea narcisist 😀 ), dar poate ne vom simti mai bine. Daca vrem sa fim oameni corecti, pai hai sa nu mai mintim. Daca SUNTEM NEVOITI, pai hai sa acceptam.
Ultima chestie este legata de latura religioasa. Multa lume considera ca doar cei religiosi sunt oameni corecti. Religia te face sa fii mai bun, mai altruist si te impiedica sa minti. Fals! Cunosc atatia oameni religiosi INCORECTI si atatia ATEI CORECTI, incat imi dau seama ca religia este in multe cazuri irelevanta. Considerati sinceri oamenii care injura popa pentru ca nu i-a lasat sa se spovedeasca?Poate-s sinceri cand zic ca popa e „dat dracului”, dar sinceritatea se pierde atunci cand merg in fata lui, ii pupa mana(dezgustator gest) si apoi se caiesc de faptele lor.
In final, un indemn: fiti sinceri cu voi inainte de a cere altora sa fie sinceri cu voi. Dupa ce ati clarificat lucrurile cu propria persoana se cheama ca ati facut un pas. Puteti cadea insa in extrema cealalta: acceptati ca sunteti nenorociti si nu va propuneti sa va schimbati. DA, SUNT UN MINCINOS!… Ca-n filmul DESPICABLE ME… :)) (desi acolo acel „mic ticalos” a facut intr-un final ceva fapte bune)
Salutari SINCERE tuturor!
update: articole participante:
1. sinceritatea şi adevărul în opinia mea,
2. jur să spun adevărul şi numai adevărul,
3. minciuna şi păcatul meu,
4. umbra inimii mele,
5. durerea unui adevăr,
6. un dram de înţelegere,
7. minciuna, vacanţa adevărului,
8. adevărul, bucata de puzzle lipsă
9.adevarul este ca nu exista niciun adevar
S-o ardem studenteste 
Frumos articol. Afirmaţia din final ţi-o comentez aşa: un hoţ se poate schimba, el poate renunţa la obiceiul de a lua ce nu-i apaţine, dar un mincinos BA. Mincinosul minte fără să-şi dea seama. Pentru el minciuna este adevăr.
[…] lor: Sinceritate&adevar in opinia mea, Jur sa spun adevarul si numai adevarul …, Minciuna si pacatul meu . 44.388536 26.117825 Rate this:Dă mai […]
[…] Jur sa spun adevarul si numai adevarul… sinceritatea e nepretuita insa cateodata trebuie sa ocolim sa spunem tot ceea ce gandim si ce credem. in asta consta ajutorul oferit cuiva. nu trebuie sa mintim dar trebuie sa tinm cont de consecintele faptelor noastre. […]
Recunosc ca nu spun intotdeauna adevarul, dar imi asum vina 😐
deja m-am obisnuit cu „tehnicitatea” aproape avocateasca pe care o folosesti cand argumentezi ceva ;))
Adevărul are cel puţin două capete (cele din care se priveşte problema) nu ne referim aici la adevăruri absolute, la legi fizice sau alte asemenea, ci la adevărul pentru noi, despre noi sau problemele noastre. Adevărul este undeva „la mijloc”. Am lucrat un timp, scurt, la o judecătoria şi experienţa pe care am acumulat-o a dus la o asemenea concluzie. Oamenii se judecau pentru că ştiau adevărul lor, din punctul lor de vedere. Poate că unii se minţeau pe ei şi vedeau dreptatea într-un fel substanţial schimbat. Aici era rolul judecătorului de a stabili dreptatea. Atât că, aşa cum ai afirmat, de multe ori se întâmpla ca cei care, aparent pentru mine, aveau mai mare dreptate să nu o primească şi din punct de vedere juridic. Iar minciuna, despre care se zice că are picioare mici … Poate să fie benefică uneori, pentru că ceea ce nu ştii nu te deranjează, poate să fie cel mai grav act de trădare alteori. Adevărul e că … sinceritatea poate fi cel mai mare act de curaj, cea mai mare lovitură, sau cel mai mare compliment, depinde de subiectul şi obiectul despre care este vorba. Mi-a plăcut mult articolul tău, „te voi urmări” în continuare. Asta este sincer şi adevărat 🙂
[…] adevar”* *Mult succes și lor: “ Sinceritate&Adevar in opinia mea“, “Jur sa spun adevarul si numai adevarul…“, “Umbra inimii mele“, “Durerea unui […]
[…] sinceritatea şi adevărul în opinia mea, 2. jur să spun adevărul şi numai adevărul, 3. minciuna şi păcatul meu, 4. umbra inimii mele, 5. durerea unui adevăr, 6. un dram de […]
[…] sinceritatea şi adevărul în opinia mea, 2. jur să spun adevărul şi numai adevărul, 3. minciuna şi păcatul meu, 4. umbra inimii mele, 5. durerea unui adevăr, 6. un dram de […]
Foarte buna tratare a subiectului! m-ai convins 😀
@Lavinia Florentina Rad: multumesc.Asta inseamna ca ma votezi? 🙂
@ bibliodevafiliala3 : Multumesc, va mai astept.
@Olteanu Perfect: mersi de aprecieri 🙂
@abbilbal : Mersi pentru aprecieri 🙂
Felicitari!!! Sper sa castigi!!! AI grija la ce tema ai sa alegi, da?:))
[…] 2. Jur sa spun adevarul si numai adevarul; […]
Cred ca tocmai de asta este sinceritatea o virtute. Pentru ca are atat de multe fete, este atat de dificila. Imi place cum te-ai detasat si ai vazut cum sinceritatea este practic altceva pentru fiecare. Daca eu sunt sincera in opinia mea, nu inseamna ca si pentru tine sunt sincera! Good one!
Am o singură remarcă: ai dreptate… şi un vot de la mine!
Foarte vast si bine structurat, in special mi-a placut cum ai scos in evidenta diferenta dintre adevar si sinceritate, astfel incat fiecare om poate avea adevarul lui, adevarul nu este ceva general. Poate fi sincer spunand un lucru adevarat pentru el, dar nu si pentru mine.
„Adevarul si sinceritatea… Aparent sinonime, in practica nu e chiar asa. Este diferenta dintre obiectivitate si obiectivitatea. Adevarul imi pare partea obiectiva a lucrurilor. Un lucru este adevarat in sine. Sinceritatea inseamna dorinta de a spune adevarul. Daca un om iti spune ca merge incet si de fapt merge cu 100km/h, el poate fi sincer. El considera ca masina lui prinde 300 si ca mergand doar cu 100 merge incet. E sincer, dar totusi nu spune adevarul.”
Vot!
M-a marcat putin exemplul dat,chiar se practica in ziua de azi:))
Stii ce imi place mie la un om?Intotdeauna sa fie sincer.Sa nu ma minta,si asta mi se intampla rar.Stiu oameni sinceri,printre ei esti si tu.Imi spui verde in fata ceea ce nu iti place sau nu iti convine,dar..uite sunt sincera cu tine:Nu am fost mereu sincera:))Sunt lucruri pe care le-am facut..,am mintit,si totusi oamenii au fost sinceri cu mine.Dar e o problema,cand sunt eu sincera,ei nu mai sunt:P Ai dreptate.ca sa vrem sinceritate trebuie prima data sa fim noi sinceri.Cat despre partea religioasa..:))Nu te contrazic.Unii sunt mai rau decat cei nereligiosi.
http://www.mostwantedblog.org/2012/05/27/blog-power-vot/
Ai un vot de la mine , sper să câştigi.
Sinceritatea devine din ce in ce mai rară în zilele noastre.
Bravo, olteanule. Sa nu minti ca tradezi Oltenia.
Spune adevarul clar si raspicat
Se vede sociologul din tine. Ai despicat firul in 4. 🙂 Frumos articol
„religia este in multe cazuri irelevanta” – meriti votul meu pt asta :)))
[…] sinceritatea şi adevărul în opinia mea, 5 voturi 2. jur să spun adevărul şi numai adevărul, 10 voturi 3. minciuna şi păcatul meu, 8 voturi 4. umbra inimii mele, 6 voturi 5. durerea unui […]