O altfel de politizare a invatamantului

Am promis demult acest articol, abia acum il public. Am fost extrem de ocupat, imi cer scuze pentru asta.

Asadar, voi vorbi astazi de o politizare mai speciala a invatamantului. In special a celui superior. In ce consta ea? Pai sa vedem: inainte de 89 erau pusi in functiile de conducere tot felul de muncitori, tractoristi si activisti de tot felul (functii de conducere in invatamantul superior zic), dupa 89 lucrurile pareau sa mearga in directia inversa. Depolitizarea a devenit cuvantul de ordine. Pana cand …

Pana cand s-a intamplat ca oamenii sa parcurga un traseu invers: un profesionist, un om cult si citit, sa fie atras de politica. Au intrat astfel in politica cei din noul val. Putem sa ne gandim nitel mai in trecut, prin anii 90, la Emil Constantinescu, Zoe Petre ori Adrian Nastase (erau profesori pana-n 90, apoi atrasi de politica), pentru ca sa ajungem la exemplele mai recente gen Cristian Preda, Daniel Barbu (instalat ministru al culturii), Marian Preda (consilier prezidential, decan al facultatii de sociologie), Bogdan Teodorescu, Liviu Voinea. Si exemplele pot continua.

Este de bine? Este de rau? Pai sa vedem.
– Marele dezavantaj al acestui lucru este ca acei oameni sunt vazuti intai si intai din perspectiva activitatii lor politice. Am facut curs cu Virgil Magureanu si toata lumea il vedea negativ, datorita activitatii sale publice si politice. Altfel, ca profesor era foarte bun. Chiar aveai ce invata de la el. Ca imagine deci nu da bine. Si sa va mai dau un caz, tot in facultatea mea de sociologie: despre Marian Preda multi studenti aveau si au o parere buna. Cativa insa imi ziceau BAI, PREDA OM DESTEPT SA SE DUCA LA BASESCU… Desi profesional nu aveau ce sa-i reproseze, in ochii lor e clar ca a scazut un pic.
– Un caz real: Adrian Cioroianu a fost numit decan al facultatii de istorie. Nu stiu situatia de acolo in amanunt, dar stiu ca exista oameni care au interpretat politic acest lucru. Ei considera ca Cioroianu s-a folosit de relatiile sale din lumea politica pentru a deveni decan. Si e doar un exemplu (mai inainte, Cristian Preda fusese decan la Stiinte Politice). Nu stiu daca merita sau nu, e o chestie strict legata de perceptie.
– Acest lucru are insa si avantaje. Daca ne referim la facultati gen Stiinte Politice, e clar ca un om care a avut (sau chiar are) o experienta directa cu zona politica s-ar putea dovedi foarte bun profesor. El va vorbi nu doar din carti, ci si din propria experienta. S-ar putea ca acea experienta sa se dovedeasca utila. Sa nu mai zic de „folosirea” acelui om. Atatia studenti au facut practica la parlament ori in diverse alte institutii ale statului, iar intermediar era de fiecare data un profesor ce lucra p-acolo.
– Inca un exemplu: Universitatea Politehnica a avut numai de castigat de pe urma ministeriatului Ecaterinei Andronescu. Ea era chiar acuzata ca favoriza Politehnica in dauna altor institutii de invatamant. Din punctul de vedere al unui student la poli (Strict al lui) era de bine. Iar Ecaterina Andronescu era bine vazuta printre studenti: nu era vazuta nici tipul de om care face pe plac cu orice pret studentului, dar nici nu era tipul de om incuiat, cu care sa nu poti discuta.

Ideea e simpla: sunt utili si cativa politicieni printr-o facultate. E normal sa existe profesori-politicieni, mai ales in facultati precum drept, stiinte politice, sociologie ori cele cu profil economic. Importanta e proportia. Sa nu fie intr-o facultate NUMAI politicieni (ar fi absurd), insa cativa s-ar putea dovedi utili.

Nu exista vreo concluzie. E doar o constatare: se politizeaza institutiile de invatamant. Probabil un invatamant superior total apolitic este imposibil 🙂

Salutari STUDENTESTI tuturor 🙂