Nu sunt student, de fapt nu MAI sunt de vreo 6 ani, se fac 7 anul asta. Dar inca am prieteni, chiar de varsta mea, care-s inca studenti. Si viata studenteasca inca ma atrage. Daca in privinta altor lucruri lumea spune ca n-ar trebui sa-mi dau cu parerea, ca nu-s potrivit, ca n-am experienta, aici nu pot fi contrazis: am experienta de student. Student am fost, mai mult decat altii, si am si avantajul de a fi absolvit atat o facultate de stat, cat si una privata. Unii spun ca n-ar trebui sa existe diferente, dar dintr-un punct de vedere ele exista.
Asadar, din discutiile cu mai multi prieteni studenti, mai mult de 3 (asa zic regulile jurnalismului), reiese faptul ca-n mai multe facultati din tara notele sunt, mai nou, secrete. Nu mai exista liste cu note, nici online, nici offline.
Nu stiu daca din cauza GDPR-ului ori din alte cauze (cel mai probabil din aceasta cauza, dar nu am informatii sigure in acest sens), cert este ca studentul afla acum (nu stiu exact de cand) doar ce nota a luat el. Unii studenti se bucura de nota 7, pentru altii saptele este un dezastru.
Problema nu este daca esti sau nu multumit de o nota, discutia aici este ce anume te poate multumi ori nemultumi la o nota. Din punctul meu de vedere, o nota de 7 poate fi multumitoare atat timp cat e un profesor exigent, o materie grea si nota aia inseamna, de fapt, a 5-a nota din toata grupa. Doi de 8, doi de 9 si un 10. Apoi al tau 7.
Saptele tau, insa, poate inseamna si chestia contrara: toti au luat 10, 9 si 8 si tu, cu 7, esti efectiv cel mai prost din curtea scolii. Efectiv ai primit acel 7 doar pentru ca profesorul n-a vrut sa te pice. Te bucuri? Ar trebui s-o faci?
In cazul meu, absolvent a doua facultati, situatia a stat in felul urmator. La prima facultate, de stat, aflai notele tuturor. Nu stiu cate note erau afisate la panou, dar online aflai notele tuturor. Erau fisere cu note, trimise in majoritatea cazurilor de profesor (fie de titularul cursului, fie de asistentul/asistenta acestuia). Stiai exact ce inseamna nota 7, nota 9 ori nota 5. Era foarte important sa stii notele altuia, caci se faceau repartizari buget-taxa la finalul fiecarui an. Plus repartizarea in camine, care pe mine nu ma afecta, dar pentru multi era extrem de importanta.
La facultatea particulara, lucrurile nu erau atat de importante. Singura bursa posibila era o reducere de taxa, de care puteai beneficia daca aveai peste 9.50 medie generala. Nu depindeai de notele altuia, drept urmare nu prea conta ce note au ceilalti. Cu toate astea, din punctul meu de vedere era relevant ce note au ceilalti. In primii ani se afisau notele si la panou, dar apoi au renuntat la ideea asta. Fiecare student avea un cont, unde avea doar notele proprii.
Acum, e drept ca si extrema cealalta este nociva. In scoala generala ori in liceu sedintele cu parintii erau invariabil un loc in care elevii erau facuti de ras. Elevul-problema era cunoscut de toata lumea, chiar daca acel elev-problema nu-i afecta neaparat pe alti elevi. Cum ar putea sa ma afecteze pe mine faptul ca altul nu invata? Notele se anuntau musai in gura mare, sa stie tot poporul ce note au elevii. Si erau parinti atat de dornici de informatie incat tineau minte. Si chiar cereau propriilor copii informatii de genul.
Din scoala generala tin minte si acum o faza, o nota de 10 la chimie, din clasa a saptea: eu invatam dimineata, maica-mea nu era acasa cand eu am ajuns de la scoala, iar cand a ajuns ea acasa, pe la 6-7-8 seara, deja aflase de nota. Un telefon fara fir extrem de eficient, de la bunica unei colege la o colega de-a maica-mii. O faza care ma distreaza maxim si acum.
O faza petrecuta inainte de 89, povestita de cineva: cica erau profesori care trimiteau la familiile elevilor carti postale cu notele. Familiile elevilor cu note mici erau facute de ras, caci afla tot orasul de notele lor. Ce am aflat eu se intampla in Slatina mea natala, dar nu bag mana-n foc ca nu se intampla si la case mai mari.
Nu sunt de acord cu acea extrema, cu ideea in sine de a face de ras pe cineva, un elev/student ori familia acestuia, dar nici aceasta secretomanie nu-mi miroase bine. Ea incurajeaza, de fapt, pilele si spagile. Un student e stiut ca nu invata nimic, il stiu colegii ca nu calca pe la facultate, drept urmare un profesor nu-i poate da zece, ca aud ceilalti colegi ai acelui student. Daca, insa, notele sunt secrete, acel student dubios poate termina facultate cu note mari. Aproape maxime. Caci nu stie nimeni ce note are.
Si, avand in vedere gdpr-ul, am dubii ca presa va mai putea afla vreodata notele vreunui om important. Este relevant ce note a avut X in facultate, acum 10 sau 15 ani? Apai daca omul ala e procurorul sef al Parchetului General ori al DNA si facultatea absolvita este dreptul, cam are relevanta. Daca el a absolvit, pe langa drept, si istorie, e mai putin relevant. Putin spre deloc.
Doar ca, vedeti voi, pentru unii e relevant si ce note avea istorie. Si ce note avea in liceu, la materii care nu-i servesc neaparat in meserie. E persoana publica, noi ar trebui sa aflam. Ca PE MINE nu ma intereseaza si ca nu judec un om dupa asta, e strict problema mea. Dar daca as fi ziarist la un post tv ori la un ziar, chiar as vrea sa aflu aceasta informatie si s-o dau pe post. Chiar vreau sa-mi informez cititorii, indiferent ce vor ei sa faca cu acea informatie.
Ca sa concluzionez: notele nu ar trebui sa fie secrete. Nici pentru prezent, pentru colegi ori pentru presa care cauta odrasle de oameni importanti prin facultatile patriei, nici pentru viitor, atunci cand un om ajunge sa aiba o functie importanta si devine relevant cum a fost el ca elev si student. Personal, desi n-am fost elev ori student model, nu mi-a fost niciodata rusine cu cine am fost. Consider, totodata, ca atat timp cat nu ai nimic de ascuns si nu ti-e rusine cu cine esti, nu ar trebui sa te opui ca notele tale sa fie facute publice. Nu e o rusine sa ai nota 7, indiferent al cui esti si ce vrei sa faci in viata.
ps: Aud ca unele licee au cataloage virtuale. Parintii sunt informati in timp real daca al lor copil este la scoal sau nu, daca a primit absenta ori cand primeste o nota. O metoda pe care o incurajez, felicitari liceelor care au adoptat-o.
S-o ardem studenteste 