O fetita cu autism a fost ascunsa intr-o alta sala de clasa la o inspectie. Ea si alti 2 copii. Cunoasteti cazul, nu intru in detalii.
Problema este ca acest caz este emblematic nu doar pentru sistemul educational romanesc, ci si pentru intreaga societate. Da, pentru intreaga societate, caci sistemul educational, acesta rau-famat, ne-a format pe toti.
Intai si intai, sa vorbesc din amintiri. Sa spun cum au decurs inspectiile la care m-am nimerit ca elev. N-au fost multe, vreo 3, dar au fost importante, relevante.
La toate inspectiile, lucrurile erau clare: inspectorii vor sta in ultimele banci. Drept urmare, era foarte important nu doar cine sta in prima banca, ci si cine sta in ultima banca. Eu aveam o mica problema: aveam scrisul urat. La modul: EXTREM de urat. Drept urmare, la nicio inspectie nu am fost lasat sa stau in ultima banca.
La o inspectie de prin liceu am lipsit. Nu a fost chiul, a fost pe bune, chiar racisem. Profesoara in cauza, nu conteaza numele ori macar materia, a fost foarte fericita pentru acest lucru. Nu eram un elev cu care sa se laude. Si, stiti voi, a avea elevi slabi in clasa este, indirect, vina profesorului.
Deseori, lectia predata la inspectie a mai fost predata. Ori se stie dinainte si multi au pregatit-o. Totul este fake, totul este stiut. Se stie dinainte cine va trebui sa raspunda, cine va iesi la tabla, tot tacamul.
Credeti ca inspectorii au impresia ca toti elevii sunt geniali? Credeti ca inspectorii sunt prosti? Nicidecum.
E drept, toate aceste lucruri nu sunt grave. Sunt lucruri pe care le citim cu zambetul pe buze. Nu ne revolta, nu ne starnesc niciun sentiment negativ.
Doar ca, vedeti voi, pentru unii educatori situatia este IDENTICA. Asa cum acea profesoara s-a bucurat ca eu n-am fost prezent (si nu eram singurul, pur si simplu stricam buna impresie si, credeti-ma, eram capabil sa fac asta, intentionat sau nu), asa cum multi profesori isi planifica totul pana la cele mai mici detalii, asa cum in ultima banca TREBUIE sa stea un elev sarguincios, cu un scris FRUMOS, caligrafic, la fel a gandit si educatoarea. A vrut sa fie sigura, a vrut ca totul sa iasa perfect. N-a vrut sa riste.
Ea in acest mediu a fost educata. Asa a vazut in scoala, asa a fost, poate, invatata, direct ori indirect, de profesorii ei.
Iar acele pregatiri intense pentru INSPECTII se practica in orice domeniu. Intrebati-va parintii ori bunicii cum era pregatita o vizita a tovarasului. Intrebati-i pe cei nu foarte in varsta cum era pregatita o vizita a premierului Nastase prin 2000.
Iar daca va ganditi ca-n sistemul educational principala problema sunt dascalii de scoala veche, inapoiati, sa stiti ca va inselati. Unii ar spune ca o gradinitia care accepta astfel de copii este deja o gradinitia avansata. Da, exista gradinite care refuza din start astfel de copii. La ei nu exista problema in cauza pentru ca s-au ferit.
E exact la fel de cinic precum o stire de acum cativa ani din Cecenia (sper sa nu gresesc). Guvernatorul Ceceniei a fost intrebat cum sunt tratati homosexualii in tara lui, la care el a raspuns sec: Nu sunt homosexuali in tara mea.
Fix asa vor raspunde si multi directori de gradinita: nu, nu sunt copii cu autism in gradinita mea. I-au refuzat din start!
Si, apropo, oare CEILALTI parinti stiau de acest caz? Tare ma tem ca da. Caci acum cativa ani un astfel de elev, ajuns deja la clasele primare, a fost mutat la presiunile celorlalti parinti. Fac pariu ca 90% dintre parintii in cauza habar n-au ce este acela autism. Si nici nu vor sa afle. Daca odrasla lor n-are, de ce sa-si bata capul cu asa ceva?
Nu, nu vreau sa scuze educatoarele-n cauza. Chiar nu au nicio scuze. Doar ca, na, ma intreb, ca pentru mine: daca ati fi aflat de un caz al vreunui coleg de-al copilului vostru, ati fi reactionat in vreun fel? Caci tare mi-e teama ca multi sunt viteji doar din gura, fara sa faca efectiv nimic. Iar ipocrizia pare a fi sindromul numarul 1 in Romania.
Exact ca-n cazul promisiunilor pe care stiu ca nu le vor respecta, despre care abia am scris.
Ideea e simpla: in cazul fetitei cu autism ascunse intr-o alta clasa nu exista un singur vinovat. Si, pentru a avea din ce in ce mai putine cazuri de genul, ar trebui sa luam atitudine chiar si atunci cand NU suntem vizati in mod direct. Stiu, e greu. Si nu e deloc comod.
S-o ardem studenteste 