Invatamantul PUBLIC, adica invatamantul de stat, ar trebui sa fie caracterizat prin TRANSPARENTA. Transperanta trebuie sa fie atat interna, tu ca elev sa stii in fiecare moment unde te afli, esti primul sau esti penultimul, dar si externa, sa stie si altii cat de performant este un liceu. De pilda, un parinte ar trebui sa stie cam ce note au luat elevii liceului X, pentru a alege pentru copilul lor in cunostinta de cauza liceul potrivit.
Ieri s-a tot discutat despre propunerea unei profesoare din Bacau, care dorea ca notele sa nu fie spuse public, in gura mare. Aceasta doreste, de fapt, ca fiecare elev sa afle in particular notele proprii.
Aceasta continua, spunand ca ar trebui sa fie transparenta totala, sa stim notele din scoala, liceu si facultate obtinute de cadrele didactice. De ce transparenta sa fie doar in privinta elevilor? Daca vrem transparenta, hai sa fie pentru toata lumea.
Acum este timpul sa fac o incursiune in timp. Cine ma cunoaste stie ca nu am fost un elev model. In plus, nu mi-au placut sefii de promotie, in special in scoala si in liceu. La facultate notiunea de „sef de promotie” avea mult mai mult sens: esti un jurist eminent, drept urmare cunosti foarte bine toate ramurile dreptului. Dar la scoala ce sens are? Esti bun si la istorie, si la geografie, si la biologie, si la fizica, si la matematica, si la romana. Insa macar de ar fi asa. Daca ar avea cineva 10 pe linie as putea spune ca e bun. Dar, de fapt, sef de promotie inseamna de multe ori cineva care are 9 la romana si matematica, persoana care este considerata mai desteapta si mai capabila decat elevul cu 10 la matematica si 6 la romana.
Daca as fi carcotas pana la capat, as invoca si modul in care sunt luate notele. Un profesor are in fata sa sfantul catalog, drept urmare atunci cand vede 10 la 5 materii, parca ii tremura mana sa puna 9 la o materie mai putin importanta, zica-se, la geografie sau istorie. Nu mai zic de alde logica, psihologie, cultura civica ori cine stie ce optional.
Deci, altfel spus, sunt de acord ca titlul de sef de promotie nu valoreaza nimic. Este apa de ploaie. Praf in ochi.
Pe de alta parte, ideea de competitie nu este deloc gresita, chiar daca miza este minima. As zice inexistenta. De altfel, unii sustin ca ideea de competitie este SINGURUL lucru bun, util, pe care il invata tinerii in scoala romaneasca.
In plus, caci de aici am plecat, mi se pare firesc ca in invatamantul PUBLIC sa se stie notele fiecaruia. Daca un parinte considera ca al sau copil este prea sensibil, il poate duce la un liceu privat, liceu care ar urma sa acopere aceasta nevoia, nevoia de a proteja intimitatea copilului.
Caci da, invatamantul privat nu trebuie sa il copieze pe cel de stat, nu ar trebui sa se adreseze doar celor picati la stat (vorbim atat de cel superior, cat si de cel inferior), ci ar trebui sa acopere niste nevoi pe care invatamantul PUBLIC nu le poate acoperi.
De pilda, vorbind cu mai multi prieteni, acestia mi-au marturisit, in diverse cuvinte, ca daca ar mai face o facultate, ar merge musai la particular. Printre acestia se numara si un prieten care tocmai a absolvit 2 facultati, una de stat, PUBLICA, si una privata. Acesta din urma mi-a marturisit ca la master exclude din start invatamantul public.
Motivul? Fix aceasta concurenta, care la 18-19-20 de ani are sens, dar care la 35-36 de ani pare deja puerila. Cine face o facultate la aceasta varsta nu o face pentru a iesi primul, pentru a impusca note, ci o face pentru a invata ceva. Iar confortul psihic este esential in acest caz.
Din acest motiv multi studenti mai in varsta recunosc ca invatamantul PUBLIC este STRESANT. Cand ii auziti ca spun asta, sa stiti ca nu sunt lenesi. Nu inseamna ca vor sa obtina o diploma muncind mai putin. Nu, inseamna ca invatamantul privat le satisface mai bine nevoile si e foarte bine sa fie asa.
Ce zice doamna profesoara in cauza este, deci, partial corect. Daca ea ar fi in consiliul de administratie al unei scoli private ar trebui aplaudata si ar trebui sa se aplice spusele ei. Nu este, insa, LOGIC sa se aplice spusele ei in invatamantul PUBLIC. Cum poti da bursa primilor 6 elevi dintr-o clasa fara sa stie fiecare cum sta? Dar cine are bursa? Cum a obtinut-o?
Legat de rezultatele profesorilor din scoala generala, liceu ori facultate, solutia este gresita din multe puncte de vedere. Exista oameni care la 15-16 ani nu invatau, aveau perioade in viata, dar care si-au revenit pe parcurs. Asa cum exista sefi de promotie ajunsi vai de capul lor. Notele nu sunt relevante peste ani, sunt relevante strict in acel moment. Eu nu as vrea sa stiu nici doctorul X ce note a avut in facultate. Vreau sa-l judec dupa activitatea sa, dupa ce stie sa faca, nu dupa ce a stiut acum 20 de ani.
S-o ardem studenteste 